In timp ce Uniunea Europeana nu reuseste sa ajunga la o concluzie coerenta vizand primirea Ankarei in randul Celor 25, dupa ce s-a decis, totusi, inceperea negocierilor de aderare, premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, s-a deplasat la Moscova, insotit de un impresionant grup de 650 oameni de afaceri. Sosit luni seara, el a fost imediat invitat de presedintele Vladimir Putin la un dineu oficial. Intrevederea a avut loc la resedinta sefului statului rus de la Novo-Ogarevo. Ieri dimineata, cei doi demnitari s-au revazut, de aceasta data la Kremlin. Analistii sunt de parere ca, pe fondul balbaielii europene, Ankara si-ar putea revizui prioritatile sale de politica externa, optand pentru o consolidare a relatiilor cu Rusia, scopul final fiind intarirea puterii sale de influenta asupra regiunii Marii Negre.

Fireste, zarurile nu au fost definitiv aruncate. Se fac calcule, se pun la cale strategii, fiecare vorba, fiecare pas sau gest sunt atent studiate si cantarite. Da, vizita lui Erdogan a fost privita cu mult optimism de cercurile politice si de afaceri din Rusia, dar nimeni nu risca pronosticuri. Este prea devreme, s-au scuzat comentatorii politici. Sa mai asteptam, au spus, la randul lor, expertii in economie. Cat nu ar parea de ciudat, dar aprofundarea relatiilor dintre Moscova si Ankara depinde de multi factori externi, fiind vorba atat de cuvantul Bruxellesului, dar si al Washingtonului. La mijloc este vorba atat de colaborarea cu UE, dar si cu NATO, remarca valabila pentru ambele parti. Nu trebuie uitat ca vizita lui Erdogan survine la doar cateva zile dupa ce comandantul trupelor aliate din Europa, generalul James Johnes s-a deplasat in Turcia. Ca atare, Moscova si Ankara nu pot proceda, deocamdata, decat la schitarea principalelor linii ale configuratiei unui eventual parteneriat strategic.

Colaborare energetica

"Fundamentul raporturilor ruso-turce rezida in colaborarea energetica", estimau analistii moscoviti. Ca atare, Putin si Erdogan au convenit realizarea unor importante proiecte din aceasta sfera de activitate. In primul rand, s-a decis "majorarea livrarilor de gaze naturale rusesti catre Turcia si participarea companiilor rusesti la distributia de gaze pe teritoriul Turciei". Potrivit spuselor lui Putin, o evolutie buna au avut-o discutiile legate de construirea de catre partea rusa a unor rezervoare de gaze naturale in Turcia.

Pe acest fundal, gazda si-a exprimat speranta ca schimburile comerciale dintre cele doua state ar putea atinge, intr-un viitor foarte apropiat, 15 miliarde de dolari, apreciere aplaudata de premierul Erdogan. In loc de replica, acesta din urma a promis sprijinul tarii sale in aderarea Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului (OMC). In alta ordine de idei, Putin a sustinut propunerea oaspetelui sau care a sugerat utilizarea teritoriului si infrastructurii Turciei pentru operatiunile de reconstructie a Irakului. "Fara indoiala, ne ingrijoreaza situatia creata in Irak, unde a fost prelungita starea exceptionala, desi alegerile au fost stabilite pentru 30 ianuarie", a explicat Putin. "De bunastarea acestei tari depinde, in mare masura, bunastarea din tarile noastre", a adaugat liderul de la Kremlin.

Doar mediatori


La capitolul raporturi politice, Putin a declarat ca, in procesul de reglementare a conflictului din Nagorno-Karabah si a relatiilor dintre Turcia si Armenia, Rusia va juca doar rol de mediator. La conferinta de presa ce a marcat finalul convorbirilor oficiale, locatarul de la Kremlin s-a angajat sa depuna "toate eforturile necesare normalizarii situatiei din spatiul fost sovietic. Vom fi mediatorii acestor demersuri, dar vom incerca, de asemenea, sa fim un adevarat garant al indeplinirii intelegerilor la care vor ajunge partile implicate in conflict", a subliniat Putin.

Citeste si:

Momentul culminant

Intre timp, analistii politici de la Moscova au continuat sa faca pronosticuri legate de evolutia vietii politice ruse. Pentru Viktor Militariov, directorul Fundatiei "Institutul dezvoltarii", anul abia "va marca punctul culminant al luptei pentru putere dintre anturajul lui Putin si vechea nomenclara eltinista. Care va fi rezultatul acestei confruntari este greu de anticipat, atat timp cat planurile reale ale oamenilor din spatele presedintelui nu sunt cunoscute in totalitatea lor".

Cu toate acestea, este de parere Militariov, exista doua scenarii politice. Primul - inertial - presupune ca regimul de la Kremlin va continua sa-si construiasca programele de reforma fara consultarea opinei publice. "O atitudine absolut contraproductiva ce va conduce, la toamna, la aparitia primelor semne ale unei in Rusia. Pregatirile vor demara insa mult mai devreme, in februarie-martie, cu o adevarata furtuna in publicatiile electronice. Va urma agitatia din presa federala si audiovizual. In acest context, este posibil ca, spre sfarsitul anului, comunistii sa adere la tabara portocalie pentru a-si uni fortele cu proaspat formata, tot atunci, coalitie electorala a formatiunilor liberale. Urmatorul pas, logic si previzibil, va fi tradarea guvernatorilor. Putin va ramane practic singur, cu dusmanii sai din propriul lui anturaj".

Sa spuna lucrurilor pe nume

Totusi, nimic extraordinar nu se va putea intampla in Rusia daca Putin se va decide, in sfarsit, sa iasa in fata natiunii si sa spuna adevarul. Adica, explica acelasi Militariov, "sa renunte la aluzii si ambiguitati, hotarandu-se sa spuna lucrurilor pe nume". Putin, estima expertul rus, "trebuie sa spuna fara echivoc cum au aparut oligarhii in Rusia, care a fost si este rolul lor in societate. Sa recunoasca faptul ca o parte insemnata a puterii si o majoritate covarsitoare a proprietatilor private apartin unui grup oligarhic de factura burgheza, puternic ancorat in lumea interlopa interna si internationala". Mai mult, "seful statului trebuie sa propuna adversarilor sai o alternativa politica - infiintarea unui partid de opozitie, capabil sa asigure un echilibru al scenei politice, o lupta politica reala si lipsita de ambitii meschine".