Romania intra in curand in Uniunea Europeana, dar ce se va intampla cu cel de-al doilea stat romanesc nu ne poate fi indiferent. Daca vom reusi sa-i atragem pe basarabeni spre UE si NATO, vom avea de castigat pe planul securitatii, dar si din punct de vedere economic. De la Chisinau la Bucuresti sunt vreo 450 de kilometri. Pe autostrada, distanta dintre cele doua capitale s-ar parcurge in mai putin de patru ore, iar calatoria pe o cale ferata cu performante medii ar lua tot cam atat. In realitate, timpul necesar este cel putin dublu: drumurile cu o singura banda pe sens sunt fie aglomerate, fie proaste, liniile ferate din spatiul ex-sovietic sunt renumite prin lentoare, iar trecerea granitei este condimentata cu formalitati care de care mai consumatoare de timp, mergandu-se pana la inlocuirea boghiurilor vagoanelor pentru a putea circula pe calea ferata europeana, respectiv pe cea ruseasca (mai lata cu 8,5 centimetri).

Dar dincolo de distanta geografica ori de problemele de ordin tehnic, Romania si Republica Moldova sunt separate de sase decenii de tensiuni, izolare si neincredere. Multi locuitori ai Basarabiei ne vad, de cele mai multe ori, pentru ca asta li s-a tot spus despre noi, aroganti, necinstiti, dornici sa punem mana pe bogatiile Moldovei. Dincoace, imaginea basarabeanului nu e nici ea prea buna: vorbeste ciudat, daca nu chiar caraghios, e rusificat pana in maduva oaselor si sunt mari sanse sa se ocupe cu lucruri necurate.

S-a dovedit deja cu brio ca actiunile sentimentale, de genul concertelor ori podurilor de flori, nu pot sterge cu buretele istoria recenta. Nici sprijinul economic acordat vecinului de peste Prut, fie sub forma de energie electrica, fie sub forma de burse, nu cantareste prea mult, mai ales daca nu ai la dispozitie mijloacele prin care sa-l faci cunoscut - se stie ca mass-media basarabeana este dominata de limba rusa sau de grupuri de interese anti-romanesti.

Ce pierdem daca nu ne implicam?

Citeste si:

Unii ar putea sa se intrebe, desigur, de ce sa ne zbatem atat. Avem si noi problemele noastre, iar ei oricum nu ne vor, si se stie ca dragoste cu sila nu se poate. Daca lasam la o parte argumentele istorice si cele patriotic-lacrimogene, vom avea doua motive serioase si suficient de puternice pentru a incerca sa punem Moldova definitiv pe drumul spre Vest: suntem vecini, iar criza economica si conflictul inghetat din Transnistria ne pot pune oricand in pericol, mergand de la importul de forta de munca ilegala si de infactionalitate pana la eventuala izbucnire a unui nou razboi langa granitele noastre; in ciuda situatiei economice dificile din prezent, este o piata de peste patru milioane de locuitori, in mare parte inca virgina.

Reteta unei relatii mai stranse este, asadar, dubla, politica si economica. Din punct de vedere economic, situatia este destul de proasta: investitiile romanesti in Moldova sunt cvasi-inexistente, iar schimburile comerciale se afla la niveluri scazute. In 2004, de exemplu, am exportat in Moldova marfuri in valoare de 165 de milioane de euro (13% din importurile Moldovei, dar numai 0,9% din totalul exporturilor noastre). In acelasi an, am importat din Moldova produse de 62 de milioane de euro (reprezentand 9% din exporturile lor, dar numai 0,2% din totalul importurilor Romaniei).

Pe plan politic, dupa raceala instalata intre cele doua state in perioada regimului Iliescu, dezghetul, adus in special de prestatia nonconformista a presedintelui Traian Basescu, nu a fost urmat de cine stie ce modificari de strategie la Chisinau. Vladimir Voronin ramane la fel de schimbator cand vine vorba de directia in care ar trebui sa se indrepte Moldova: Uniunea Europeana ori Rusia, iar Romania e tratata, in continuare, ca o umbrela pentru situatii de criza. De aceea, sustin numeroase voci de aici si de doincolo de Prut, presiunile diplomatice exercitate asupra puterii de la Chisinau ar trebui sa se intensifice, in paralel cu cresterea gradului de informare a populatiei de peste Prut.