Cu capetele plecate, cei mai puternici oameni de pe Batranul Continent au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca nu pot ajunge la consens, admitand, dupa ore lungi de discutii aprinse, coplesiti, esecul reuniunii cruciale de la Bruxelles. Eterna rivalitate franco-britanica si-a spus cuvantul cu varf si indesat, aruncand Uniunea intr-o criza mai profunda, desi situatia era si asa suficient de sensibila, dupa respingerea Tratatului Constitutional in Franta si Olanda. Este Tony Blair unicul vinovat sau marele invingator? Depinde soarta UE de axa Londra - Washington? Ramane de vazut cat de mult va afecta agonia comunitara intalnirea de la Washington intre mai marii europeni cu liderul Statelor Unite.

Mult adulatul "motor integrator" franco-german al Europei pare ca a incetat de mult sa mai functioneze, aflandu-se, de fapt, in faza premergatoare casarii. In plus, disputa franco-britanica pe tema bugetului european s-ar putea extinde si asupra summitului UE - SUA, pe teme de politica externa si comert. Cu toate acestea, reprezentantii Comisiei Europene doresc sa adopte o declaratie comuna privind promovarea libertatii, democratiei si drepturilor omului, la intalnirea cu presedintele american George W. Bush si chiar propun infiintarea unei zone de comert liber in spatiul transatlantic.

Ambitiile europenilor raman la nivel inalt. Insa, in contextul crizei actuale a Uniunii, marea intrebare care se ridica este daca cei 25 mai pot dovedi Statelor Unite ca UE este inca un partener functional, in pofida impasului major cu care se confrunta. Se mai poate prezenta premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker, a carui tara detine presedintia rotativa a UE, cu capul sus in fata lui Bush, pentru a-i explica liderului de la Casa Alba forta si vigoarea Europei? Este posibil ca anumite chestiuni, precum embargoul in domeniul armamentului impus Chinei, negocierile cu Iranul privind programul nuclear, aducerea in fata tribunalului de la Haga a persoanelor suspectate de comiterea masacrelor din Sudan, sau decizia Washingtonului de a permite Germaniei sa devina membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, sa faciliteze discutiile dintre cele doua parti. Cat priveste sectorul strict economic insa, reuniunea UE - SUA s-ar putea dovedi dificila, mai ales din cauza disputei dintre companiile aeriene Boeing si Airbus.

Blair e de vina!

Citeste si:

In conditiile in care, incepand cu 1 iulie, Marea Britanie va prelua presedintia semestriala a Uniunii, premierul Blair este aratat cu degetul, izolat, pentru esecul negocierilor de la Bruxelles si de urmarile economice ale summitului. Potrivit analistilor, forma finala a bugetului si modul in care vor fi alocate sumele nu vor mai prinde contur in acest an, caci gropile sapate de Blair sunt mult prea adanci pentru a mai fi acoperite in timp util. Londra ramane ferma pe pozitie atunci cand vine vorba de mentinerea rabatului bugetar de care beneficiaza, astfel ca o eventuala decizie in acest sens ar putea fi luata abia o data cu preluarea conducerii UE de catre Austria, in ianuarie 2006, cand s-ar putea gasi si o solutie pentru iesirea din criza.

Nici in privinta extinderii lucrurile nu sunt mult mai simple. Angajata intr-un proces fara precedent de primire de noi membri, UE este nevoita acum sa isi gaseasca modalitati de functionare dupa primul mare val de largire, pregatindu-se in acelasi timp sa mai accepte inca doi nou-veniti, dupa cum au dat asigurari liderii europeni Romaniei si Bulgariei. Mai complicata este situatia Turciei sau Croatiei, aflate inca in antecamera Uniunii si pentru aderarea carora nu se intrevede un viitor prea stralucit.

In concluzie, presedintia britanica a Uniunii va incepe sub auspicii putin favorabile, cu o buna parte a celorlalte capitale europene revoltate impotriva Londrei, cu un proiect constitutional aproape blocat, cu un buget ratat si cu orgolii ranite.