Un consortiu petrolier international a inaugurat ieri o conducta de petrol care leaga, pentru prima data, Marea Caspica de Mediterana, pe o ruta care porneste din Baku, in Azerbaidjan, trecind prin Georgia si ajungind la Ceyhan, in Turcia. Conducta are o lungime de 1.700 de kilometri si se asteapta ca prin ea sa fie pompati zilnic circa un milion de barili, mai mult de 1a din productia mondiala de titei.

Oleoductul a fost instalat pe o fisie de teren privat, lata de numai 50 m, teren aflat, de-a lungul intregului traseu, in proprietatea consortiului privat. Desi fisia e aparent modesta, demersurile pentru crearea ei au fost implacabile, invingind orice rezistenta, indiferent ca a fost vorba de sindicate, legi de protectie a mediului, rezervatii pentru specii pe cale de disparitie sau miscari ecologiste. Investitorii au estimat insa ca se prefigureaza si anumite riscuri, avind in vedere ca oleoductul traverseaza zona instabila a Caucazului si va trebui supravegheata in mod constant.

Reducerea dependentei fata de tarile OPEC

Cu toate ca are un diametru de numai 106 cm, e foarte probabil ca oleoductul va schimba definitiv configuratia pietei petroliere mondiale. Investitorii si arhitectii proiectului au estimat ca potentialul zacamintelor de titei din regiune este de peste 220 miliarde de barili, o cantitate ce ar asigura necesarul de combustibili pentru Europa si SUA pe 50 de ani.

Desi cantitatea pompata zilnic este doar o mica parte din cererea la nivel mondial, pentru tarile mari consumatoare de petrol, precum Statele Unite, care cauta sa isi diversifice sursele de aprovizionare, aceasta cantitate reprezinta, potrivit "The Independent", o sursa de petrol de importanta strategica, care nu provine nici din Rusia si nici din Orientul Apropiat.

Acest fapt ofera o oarecare siguranta societatilor occidentale, mari consumatoare de combustibili, reducind, in acelasi timp, dependenta acestora de relatiile cu regimul saudit si, in general, cu statele membre ale Organizatiei Tarlior Exportatoare de Petrol (OPEC).

Reducerea acestei dependente, precum si obtinerea de titei mai ieftin pentru tarile occidentale sint, de fapt, principalele scopuri ale ambitiosului proiect.
Prezent la ceremoniile de inaugurare, alaturi de presedintii Azerbaidjanului, Georgiei si Turciei si comisarul european al energiei, Andris Piebalgs, ministrul american al energiei, Samuel Bodman, a declarat ca punerea in functiune a conductei "este un important pas in securitatea energetica a regiunii".

Citeste si:

"Politica oleoductului" scrie istoria

Proiectul conductei BTC (Baku-Tbilissi-Ceyhan) are un impact geopolitic major asupra regiunii caucaziene, iar efectele se resimt pina in Asia Centrala. Proiectul BTC, care va fi operational la intreaga sa capacitate la sfirsitul anului, urmind sa devina un concurent serios pentru canalele traditionale de export al petrolului ce trec prin Rusia, a provocat deja o ruptura intre Rusia si SUA, si a declansat tulburari politice in tarile pe care le traverseaza si in cele invecinate.

Analistii britanici Daniel Howden si Philip Thornton, care au studiat aceste schimbari, numindu-le "politica oleoductului", reamintesc, in primul rind, ca "revolutia trandafirilor", incheiata cu schimbarea puterii de la Tbilisi, s-a produs cu un insemnat sprijin american, consolidat si prin vizita lui George W. Bush, la inceputul acestei luni. Apoi, analistii remarca si faptul ca Bodman a stat fara nici o problema alaturi de liderul azer Ilham Aliev, pe care BTC l-a transformat intr-un prieten al Occidentului, cu toate ca el patroneaza un guvern aspru criticat pentru incalcarea drepturilor omului si o administratie care plaseaza Azerbaidjanul pe locul 140 din 146 in topul mondial al coruptiei, redactat de Transparency International. Si, poate nu in ultimul rind, noteaza comentatorii, oleoductul isi varsa pretiosul continut in Turcia, stat care e vechi aliat al SUA, mai exact intr-un port aflat nu departe de baza americana de la Incirlik.

Prima batalie din razboiul pentru resurse

Rezervele de titei ale tarilor din regiunea caspica, precum si pozitia lor strategica, la granita istorica dintre Occident si Orient, au stirnit, imediat dupa prabusirea URSS, interesul marilor puteri. Drept urmare, au fost schitate rapid trei planuri: o ruta nordica - prin Rusia, o alternativa sudica - prin Iran, si aceasta varianta "centrala" - prin Cauzaz, catre Mediterana. Vicepresedintele american Dick Cheney, pe atunci unul dintre sefii concernului-gigant specializat in servicii pentru industria petroliera Halliburton, a fost unul dintre primii care s-au entuziasmat: "Nu pot sa-mi amintesc un alt caz in care o regiune sa fi capatat atit de rapid o importanta strategica, asa cum este cazul regiunii caspice", spunea el in 1998. Acum, dupa mai bine de sapte ani si patru miliarde de dolari investiti, conducta este deschisa si e clar cine a cistigat partida: varianta "centrala" este singura care garanteaza Washingtonului si aliatilor sai un coridor de control.

Dar, acest capitol din ceea ce Rudyard Kipling numea "Marele Joc" - batalia secreta pentru dominatia asupra Asiei Centrale - a ajuns doar la sfirsitul primei sale faze. Pentru ca fastul afisat de gigantul petrolier British Petroleum, la noul terminal Sangachal din Azerbaidjan, poate fi expresia unui entuziam prematur, in conditiile in care expertize de ultima ora reevalueaza rezerva zacamintelor din zona la numai 32 miliarde de barili, echivalent cu potentialul unui jucator de mica anvergura de pe piata petroliera din Golful Persic, asa cum este, de pilda, Qatarul.

O consecinta a acestei situatii ar fi faptul ca razboiul pentru resurse - a carui prima batalie a fost cistigata prin oleoductul BTC - se va muta, previzibil, catre imensele cimpii ale Turkenistanului, catre pirjolul politic al Uzbekistanului, catre infernul sterp din Afganistan si chiar dincolo de acestea, conchide "The Independent".