Presedintia Bush a inceput cu trauma atentatelor din 11 septembrie 2001 si se va incheia cu starea de deprimare provocata de cea mai mare criza financiara din 1929 incoace, cu teama recesiunii si somajului.

Intre timp, Bush a inceput, fara sa si incheie, doua razboaie - in Irak si Afganistan - cele doua linii de front ale "razboiului impotriva terorismului". De asemenea, a fost nevoit sa recunosca ineficienta serviciilor statului in fata uneia dintre cele mai mari catastrofe naturale din istoria SUA, uraganul Katrina.

Razboaiele din Irak si Afganistan, dosarul nuclear iranian, economia in mare dificultate - Bush ii lasa succesorului sau in functie o "mostenire" complicata

"Leadershipul mondial si competenta SUA de a lua deciziile bune vor continua sa fie subiecte de intrebari, in interiorul frontierelor americane si in strainatate", apreciaza un grup de lucru de la Universitatea Georgetown. Si asta chiar daca Obama si McCain s-au distantat denuntand politica lui Bush si promitand o schimbare la Washington. "Respectul va reveni doar odata cu mafestari clare ale competentei" noului presedinte, adauga grupul de lucru intr-un studiu despre provocarile care asteapta noua administratie, publicat anul acesta.

Biroul viitorului presedinte va fi practic ingropat sub un munte de dosare nerezolvate. Primul este criza economica, fara precedent din 1929, cu previziuni de crestere a somajului si un deficit bugetar ce s-ar putea ridica la 1.000 miliarde de dolari in 2009, potrivit analistilor. Chiar daca Bush va gazdui un summit mondial pe tema crizei la 15 noiembrie, participarea sa se va limita la a contura o revizuire a reglementarilor pentru pietele financiare, succesorul sau urmand sa fie cel care va avea dificila misiunea de a pune in practica planul.

Opinia publica vrea retragerea rapida a soldatilor din Irak. Bush ii lasa succesorului sau misiunea de a gestiona un contingent de 145.000 de oameni, a carui prezenta in Irak dupa expirarea mandatului ONU, la sfarsitul anului, face inca obiectul negocierilor cu Bagdadul.

Situatia este si mai confuza in privinta Afganistanului: 2008 a fost cel mai singeros an de la caderea talibanilor, in 2001, iar Statele Unite trebuie sa-si intensifice eforturile.

In privinta Orientului Mijlociu, Bush, care a fost primul presedinte american ce a cerut crearea unui stat palestinian, nu si-a atins obiectivul. El lasa mostenire si razboiul impotriva terorismului lansat dupa atentatele din 11 septembrie. Unul dintre simbolurile acestui razboi, controversata inchisoare Guantanamo, va cadea tot pe umerii viitorului lider.

Tensiunile cu Moscova si Islamabad sunt de asemenea dosare sensibile.

Casa Alba nu este insa atat de pesimista si apreciaza ca Bush lasa lumea intr-o stare mai buna decat la inceputul mandatului, in 2001. "Presedintele Bush a actionat, intr-o lume in evolutie continua, pentru combaterea extremismului, promovarea libertatii si eliberarea oamenilor de saracie, astfel incat lumea sa fie mai buna si mai sigura pentru copiii nostri", a spus un purtator de cuvant, Gordon Johndroe.

Bush repeta ca fortele americane au eliberat milioane de oameni din Afganistan si Irak, atunci cand nu insista pe consolidarea legaturilor cu Brazilia, China si India. In privinta programului nuclear iranian, el spune ca ii lasa succesorului "un cadru de lucru" pentru a trata cu Teheranul. In alt dosar nuclear, al Coreei de Nord, Bush vorbeste despre negocierile in sase, care, in opinia sa, au dus la rezultate mai convingatoare decat abordarea bilaterala a predecesorului sau Bill Clinton.

Totusi, Bush ii lasa succesorului sau in functie un succes de care este extrem de mandru: cresterea si ameliorarea ajutorului pentru Africa.

De la momentul prezent si pana la plecarea de la Casa Alba, in ianuarie, presedintia va efectua o campanie de comunicare pentru a "curata" imaginea presedintelui, chiar daca acesta spune ca nu-i pasa. "Stiti ce? O sa fiu mort cand istoricii vor ajunge sa se puna de acord asupra administratiei mele, pentru ca este necesar un interval de timp pentru a scrie adevarata istorie a unei administratii", a spus el.

Citeste si:

Indiferent ca va fi republicanul John McCain sau democratul Barack Obama, noul presedinte va prelua conducerea unei superputeri slabite, care se confrunta cu serioase indoieli legate de fortele sale si a carei influenta este pusa sub semnul intrebarii in intreaga lume, inclusiv de catre cei mai apropiati aliati.

De la atacurile din 11 septembrie pana in prezent, a trecut de la varfuri de popularitate niciodata atinse de altii la cele mai scazute cote. A fost incercat de scandalurile provocate de practicile unei administratii acuzate ca ar cultiva cultul secretului ca nicio alta administratie din trecut. Bush a invocat necesitatea protejarii Americii de fiecare data cand a fost acuzat ca tradeaza cele mai inalte valori ale tarii, inchizand suspectii de terorism la Guantanamo, autorizand practici foarte aproape de tortura si spionandu-si compatriotii.

A incercat sa-i ignore pe cei care il ironizau pentru presupusa sa incultura si pentru engleza defectuoasa. A facut eforturi sa ii contrazica pe cei care spuneau ca fostul sef de companie petroliera si guvernatorul statului Texas nu ar fi facut nimic daca nu ar fi fost fiul tatalui sau si ca si-a datorat victoria la prezidentialele din 2000 neregulilor din Florida, dar ca nu este potrivit pentru a fi presedinte.

A invocat aceste mari principii, ca promovarea libertatii in lume si necesitatea victoriei in "lupta ideologica" a secolului XXI, pentru a apara razboiul din Irak, mai ales cand argumentul armelor de distrugere in masa pe care le-ar fi avut Saddam si legaturile acestuia cu al-Qaida s-a dovedit fara fundament.

Razboiul din Irak a fost lansat urmand o doctrina noua, aceea a "razboiului preventiv". Scandalul Abu Ghraib si alunecarea catre un razboi civil i-au creat probleme unui presedinte care, la cateva saptamani de la inceperea ostilitatilor, statea in fata unui banner pe care scria "Misiune indeplinita". Aceste probleme i-au redus simtitor capitalul de simpatie acumulat dupa 11 septembrie, cand Bush i-a unit pe americani in jurul lui, cu o portavoce in mana, langa ruinele World Trade Center.

"Decizia de a-l inlatura pe Saddam a fost buna si va ramane buna", considera el. Insa aceasta decizie a indepartat aliati istorici ai Statelor Unite si au intors impotriva Americii o mare parte a lumii musulmane. Bush a aparut pe coperta revistei Newsweek intr-o bula, ca presedintele care nu asculta pe nimeni. De asemenea, lipsa de popularitate a razboiului din Irak a dus la infrangerea republicanilor in alegerile pentru Congres din 2006. Atunci, presedintele care in 2004 realizase performanta rara de a mentine majoritatea partidului sau in ambele camere a sfarsit prin a ceda celor care ii "cereau capul" secretarului apararii, Donald Rumsfeld.

Dupa 2006, ideologia neoconservatoare ce dictase cu patru ani inainte discursul despre "axa raului", a cedat in fata pragmatismului, care a devenit cuvantul de ordine in politica din Irak, in fata Coreei de Nord sau in domeniul incalzirii climatice.

Pentru unii, ca senatorul democrat Harry Reid sau Elizabeth Sanders, profesoara la Universitatea Cornell, Bush va ramane in istorie ca "cel mai rau presedinte" al SUA. Aliatii sai continua insa sa-i admire refuzul de a se dezice de principiile sale si spun ca istoria ii va da dreptate.

"Se poate face o comparatie cu Harry Truman", presedinte intre 1945 si 1953, spune Sidney Milkis, profesor la Universitatea din Virginia,referindu-se la lipsa de popularitate a lui Truman si razboiul din Coreea. "Istoria i-a fost favorabila lui Truman. Nu este imposibil ca istoria sa-l trateze pe Bush mai bine decat credem noi acum", spune el.

Insa, avand in vedere criza economica din ultimele luni de presedintie, Milkis spune ca istoria ar putea retine alte criterii. Mult timp, Bush s-a laudat cu politica sa economica, cu un vast program de deduceri fiscale si cu patru ani de crestere neintrerupta. Acum, el risca sa fie asociat atat cu razboiul, cat si cu criza economica. "Astfel, s-ar putea face o analogie nu cu Truman, ci cu Herbert Hoover", presedintele care nu a reusit sa impiedice prabusirea tarii in criza din 1929