La 21 de ani isi lua licenta in Drept. in 1940 obtine o bursa la Roma din partea guvernului italian si in acelasi an devine "dottore in giurisprudenza". Dupa razboi incepe sa isi infiripe un imperiu. Al petrolului. in prezent are o avere estimata la peste un miliard de dolari. Un personaj misterios, despre care la un moment dat se spunea ca a disparut fara urma. Dupa ani buni de discretie, Dragan doreste o intrevedere cu cineva din Romania. Scurta.

TELEFONUL. ii trimit un mail Roxanei Roseti, editorul Jurnalului de Duminica: "Plec la Palma de Mallorca pentru a-i lua un interviu celui mai bogat roman - J.C. Dragan. Pot sa-mi predau rubrica «Trei minute de suspans» cu o zi intarziere?". Ma pomenesc cu ea val-vartej la mine in redactie, la "Publicatiile Flacara": "E foarte tare! Nu faceti ceva si pentru Jurnalul de Duminica?". De ce nu? Suntem in ziua de 17 mai.

Plecarea e fixata pentru 21 mai. Am deja biletul in buzunar. Un bilet cumparat de pe Internet. incep sa ma documentez cu infrigurare. Sunt inconjurat de carti, de taieturi din ziare. Apelez si la Google. Aflu informatii halucinante, pe care nu le-am prea luat in seama atunci cand au aparut in presa. Oare de ce? Potrivit unor gazetari, miliardarul este ostatic al propriei sale familii, impiedicat sa comunice cu lumea. Unii sustin ca nici nu mai traieste. Mai mult, ar avea un fiu pe care nu-l recunoaste si care incearca zadarnic sa-i vorbeasca. Daca lucrurile stau asa, de ce sunt invitat in Palma de Mallorca, la una dintre resedintele marelui om de afaceri? Ca sa ce? Sa infirm zvonurile? Dar de ce tocmai eu? isi inchipuie cineva ca sunt usor de manipulat? Ceva nu e in regula. Oare in ce m-am bagat?

Ca sa-mi alung gandurile negre, imi recitesc interviul pe care i l-am luat in 1984, aparut mai intai in Flacara si apoi in cartea mea "O istorie a societatii romanesti contemporane in interviuri".

Ne-am intalnit la restaurantul de la parterul Hotelului Bulevard, situat pe 6 Martie (actualul Bulevard Regina Elisabeta), langa Libraria Academiei - aceasta nu mai exista azi. L-am intrebat la un moment dat: "De numele dumneavoastra se leaga prima reeditare a «Istoriei literaturii romane de la origini pana in prezent» de G. Calinescu. Cand ati descoperit aceasta lucrare?". Mi-a raspuns: "Personal am descoperit-o tarziu. Practic, o data cu intoarcerea mea in tara. M-a cucerit si am ramas impresionat, pentru ca n-am vazut la multe popoare opere de acest fel. Nu suntem cunoscuti suficient in strainatate, din lipsa publicatiilor, din cauza lipsei operelor romane traduse in limbi straine, din cauza raportului disproportionat dintre traducerile operelor straine si invers. De aceea mi s-a parut deosebit de utila o cunoastere a culturii romanesti printr-o astfel de carte de sinteza".

"Dar de ce in locul portretului lui Geo Bogza a aparut o caricatura?". "Pentru a pune editia in lucru trebuia sa folosim un exemplar curat al Istoriei... de care nu dispuneam. Volumul aflat in posesia noastra fusese citit si subliniat de proprietarul ei anterior, care mai avusese si imaginatia grafica de a mai «infrumuseta» unele figuri ale autorilor. Beneficiarul cel mai mare a fost Geo Bogza. Sublinierile au mai putut fi sterse. Fata autorilor din fotografii, nu. si atunci au fost doua solutii: ori nu reproducem fotografia, ori o scoatem. La primul tiraj am reprodus originalul. Al doilea a aparut fara fotografie."

Citeste si:

O explicatie pe care n-am comentat-o atunci, dar ma bucur ca am indraznit sa abordez chestiunea. in acele vremuri, uneori, o intrebare aparent nevinovata starnea un interes deosebit. Dar ce pot sa inteleaga toti cei care n-au cunoscut acele timpuri?

Din reveriile mele sunt smuls cu brutalitate de un telefon ce ma lasa perplex: "Domnul profesor nu se simte prea bine. Deplasarea nu mai are loc". "Asta e", zic eu, incercand sa nu par descumpanit. Suntem in seara zilei de 18 mai.

MESAJE. Primul gand e la Roxana. Nu vreau s-o incurc. Aman totusi pentru a doua zi sa-i dau stirea. Adica pentru 19 mai. Zi in care ma iau cu diverse treburi si nu-i comunic ce intorsatura ciudata au luat lucrurile. La ora 19 si 14 minute primesc un mesaj de la ea: "Fiti atent: la 27 mai nu aveti rubrica, deoarece e un numar special de Rusalii. Deci veti avea numai grija interviului. Nu uitati de interviul din ’84 si de intrebarea de ce acum. stiu ca sunt pisaloaga, dar trebuie sa iasa foarte tare!".

N-apuc sa-i raspund. La 19 si 20 telefonul ma avertizeaza ca a mai sosit un mesaj. Tot de la Roxana: "Daca nu ma insel, anul acesta implineste 90 de ani (nu stiu in ce luna e nascut), ceea ce e iarasi foarte tare". in sfarsit, ii transmit Roxanei vestea cea rea. imi raspunde imediat: "Mai exista o varianta la intrebarea de ce a vrut acum interviul: are 90 de ani si vrea un ultim interviu. in alta ordine de idei, si apropo de teoria conspiratiei, nu vi se pare ciudat ca a amanat exact dupa discutia noastra!?". E ora 19:41. ii raspund sec: "Ba da". De fapt, nu stiu de ce i-am raspuns asa. Arunc totusi priviri circumspecte prin biroul meu.

CALATORIA. Trece o noapte in care dorm putin, asaltat fiind de cele mai bizare scenarii. Pe unele dintre ele mi-ar placea sa le transform in filme. Ar avea un succes garantat. Mult suspans, un protagonist prins intr-o plasa de intrigi si minciuni, inconjurat de personaje malefice. A doua zi ma duc la redactie cu ochii impaienjeniti de nesomn. incerc sa ma concentrez asupra treburilor mele curente. La 12:33 - mesaj de la Roxana: "Cred urmatoarele: solicitarea lui a fost un strigat de ajutor. Simte nevoia sa vorbeasca (si nu mai poate vorbi cu oricine, tocmai de aceea v-a ales pe dvs.). A facut solicitarea fara sa stie familia. Familia nu l-a lasat niciodata sa vorbeasca, pentru ca sunt interese mari la mijloc. Ma incita mult acest subiect".

Ii raspund: "E intr-adevar straniu". La 12:46 - alt mesaj: "Mi-a venit o idee: daca intr-adevar e un strigat de ajutor, si cred ca asta este, cred ca se poate combina (ca sa zic asa) interviul din ’84 cu cartea care i-a aparut. Trec eu pe la dvs., saptamana viitoare, pentru ca intr-adevar se poate face ceva de exceptie fara a leza pe nimeni". Personal n-am incredere in varianta asta, asa ca nu-i raspund. Dar entuziasmul ei imi place.