Familia unui revolutionar clujean este nevoita sa suporte costurile tratamentului lunar, care se ridica si pina la 4.000 de lei, in ciuda gratuitatii prevazute de lege.

Ciuruit de gloante in 24 decembrie 1989, clujeanul Mircea Emilian Rusu se zbate in prezent intre viata si moarte pe patul unui spital din Cluj-Napoca, unde medicii i-au mai dat cel mult trei luni de viata. Dupa 18 ani de chinuri, in care clujeanul a suferit peste 30 de interventii chirurgicale pentru refacerea picioarelor care au fost atinse de 17 gloante trase de o arma automata, lasindu-l fara masa osoasa in zona membrelor inferioare, Mircea Rusu nu mai are putere nici macar sa scrie pe o foaie de hirtie cum s-a intimplat tragedia care i-a schimbat viata.

Mircea Emilian a fost impuscat in seara zilei de 24 decembrie 1989, in Piata Cipariu din Cluj-Napoca, in timp ce se afla in masina personala si se indrepta catre Trustul de Constructii, unde era student stagiar. Avea atunci 30 de ani si era absolvent al Facultatii de Constructii Civile si Industriale. „A fost ciuruit - 17 gloante i-au strapuns ambele picioare, de la briu in jos. Unele gloante au trecut prin carne, altele i-au zdrobit osul. Toate oasele picioarelor i-au fost distruse complet. Picioarele lui i-au fost rana vie“, isi aminteste tatal sau, Vasile Rusu, acum in virsta de 78 de ani.

Ranitul a fost internat de urgenta in cadrul Spitalului Militar din Cluj-Napoca, unde, conform unei adeverinte eliberate de spital, la externare i-a fost recomandat un tratament de specialitate in cadrul unui spital de profil ortopedic. „Mi-au spus ca nu mai au ce sa-i faca. Daca nu il duc undeva in strainatate, moare“, isi aminteste tatal lui. Cu eforturi, acesta a reusit ca in februarie 1990 sa-l interneze in Clinica de Chirurgie a Ludwig Maximilians Universität Munchen. Aici a fost tratat pentru pseudoartroza defectuoasa infectata extinsa, timp de trei ani si jumatate, prin intermediul unor proceduri speciale care puteau fi realizate doar la Munchen. „Ii taia din spate si ii reconstruia picioarele. Am apelat la Serviciul de Ajutorare Maltez, la Crucea Rosie din Germania. Din Romania nu m-a ajutat nimeni cu nimic, nici macar cu un ac“, isi aminteste tatal sau, care este de profesie arhitect proiectant.

Aflat in Germania, a fost ajutat si de reprezentantii parohiei Munchen, unde a fost angajat drept instalator, iar sotia sa, bucatareasa. Banii pe care ii primeau drept salarii erau virati direct in contul spitalului unde era internat fiul sau. „Parohul de Munchen, al landului Bavaria, insotit de mai multi preoti, a intrat in spitalul de chirurgie din Munchen si a trecut de la un pat la altul. Mircea era inchis intr-o capsula, ca intr-un computer, de plastic. I se vedeau toate ranile. Acestea nu au fost inchise complet timp de jumatate de an. Toate erau rani deschise. Vazindu-l acolo, a ramas surprins. Parohul de Munchen nici nu stia de Romania, a intrebat unde e Romania“, spune Vasile Rusu. Ajutorul financiar prin intermediul bisericii a continuat, iar cazul sau a fost prezentat enoriasilor, toate donatiile fiind trimise direct spitalului pentru a suporta costurile operatiilor. „Timp de trei ani si jumatate a fost internat in Germania. Am facut 108 drumuri la volanul masinii din Romania pina in Germania in timpul asta. Dupa venirea in Romania, mergea la control in fiecare luna, timp de peste un an“, afirma Vasile Rusu.

La intoarcerea in tara din clinica din Germania, ranile pareau a fi vindecate, dar Mircea nu a mai putut sa lucreze. Treptat, starea sa s-a deteriorat. Din cauza anesteziilor repetate, a slabiciunii, noi infectii s-au generalizat, iar ultimul diagnostic stabilit este scleroza laterala amiotrofica, sindrom bulbar, traheostoma si ventilatie mecanica. „A avut 108 kg, un om puternic, va arat fotografiile lui din zilele bune. A ajuns ca nu mai putea ridica o galeata de apa dupa citiva ani. Treptat, nu a mai putut ridica galeata goala, nu a mai putut-o prinde de toarta, abia isi misca miinile, abia scrie la calculator. A ajuns sa paralizeze, nu s-a mai putut misca treptat. Vorbea tot mai greu, pina prin 2002- 2003, cind a ajuns sa vorbeasca atit de greu ca nici noi parintii nu il mai intelegeam, pina cind a amutit de tot. Boala a lucrat, l-a macinat de tot“, povesteste tatal revolutionarului. Acum l-a adus din nou pe patul de spital.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.