In Torino, oras care este in aceasta perioada capitala europeana a teatrului, este prezent din plin si cinemaul.

Aceste zile s-a redeschis, dupa o ampla renovare, castelul La Veneria Reale, resedinta a regilor de Savoia. Pentru a da viata edificiului a fost chemat celebrul regizor de film Peter Greenaway. El a populat palatul intr-un stil aproape gotic, astfel incit, inca din prima sala, incep sa te insoteasca “fantomele” vechilor locuitori. Pentru acest proiect, Greenaway a folosit mari actori italieni de teatru si film. A scris un scenariu pornind de la documente istorice si de la scrierile vremii si a filmat scene pentru fiecare sala a castelului.

Uneori apar proiectii cu actori care, imbracati in straie de epoca, povestesc intimplari de la curte, iar alteori se aud voci, cintece sfisietoare sau saltarete, zgomote de usi trintite sau scrisnet de fiare. Intreaga curte a regilor de Savoia este reinviata, asemeni celei din “Padurea adormita”. In timp ce transeaza halci intregi de carne, bucatarul-sef povesteste care e meniul zilei pentru rege si regina, ce le place mai mult printilor, da retete medievale si tipa de zor la ucenici. Un grup de tinere fete aranjeaza, sub directa supraveghere a menajerei, masa pentru stapini, explicind la ce serveste fiecare din cele 363 de obiecte din argintaria familiei. O frumoasa marchiza, interpretata de Ornella Muti (foto), isi marturiseste plina de verva aventurile galante, iar maestrul de vinatoare prezinta caii si ciinii preferati de stapini, suna din corn si cheama gonacii. In imensa sala folosita ca teatru rasar muzicienii de la curte, actori, saltimbanci, bufoni, fiecare cu povestea lui.

Totul este perfect pliat pe subiectul fiecarei camere completind tablourile de Van Dyck si alte picturi reprezentind portrete ale nobililor sau peisaje din imprejurimi. Cind se ajunge in sala dedicata razboaielor duse de Casa de Savoia, pe linga armuri, sabii, tunuri si muschete, ai sansa sa traiesti o scena de lupta, cu strigate de groaza, ordine intretaiate de suspine, zornait de arme, salve de tunuri si, ca spectacolul sa fie complet, podeaua iti fuge de sub picioare, ca la cutremur. Intr-o camera plina cu portrete ale doamnelor de companie se aud chicoteli si voci cristaline, soapte de amor, birfe si cancanuri de la curte, discutii despre ultima moda, despre coafuri si parfumuri. Creat cu bun-gust si fara a aluneca in kitsch gen Disneyland, muzeul este unul foarte viu care isi urmareste scopul educativ fara a cadea nici o clipa in didacticism.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.