Herta M�ller: "Nobelul nu ma va schimba"

De o sinceritate dezolanta, scriitoarea vorbeste despre ultimul sau roman, "Leaganul respiratiei", o carte pe care si-a dorit enorm sa o scrie impreuna cu poetul Oskar Pastior. Herta Müller se apleaca de asta-data asupra deportarii etnicilor germani din Romania in Uniunea Sovietica, una dintre marile traume personale. Imputandu-li-se vina colectiva de a fi fost colboratori ai nazismului, svabii au fost deportati la inceputul anului 1945 in lagare de munca situate pe teritoriul de astazi al Ucrainei. Oskar Pastior, care a murit in 2006, cu cateva zile inainte de a primi premiul „Büchner“, a fost unul dintre cei deportati in URSS, la doar 17 ani. Impreuna, Herta Müller si Pastior au vizitat localitatea din Ucraina unde s-a aflat lagarul.

"Obiectele sunt atat de importante! Mai ales cand nu ai nimic, cand mergi prin lume cu o mica valiza. Intr-un lagar, totul este militarizat, controlat.(...) Suntem deposedati de noi insine si trebuie sa ne redefinim. Obiectele permit asta. Le personifica. pentru a ne pozitiona noi insine. (...) Primul soc al unei situatii de coercitie este exproprierea totala. Sub nazisti, evreii au trebuit sa plece si sa lase tot. Trebuie sa ne reprezentam ca asta inseamna sa fii aruncat in lume fara nicio protectie. Obiectele ne protejeaza, ne fac viata suportabila. Si, in plus, au proprietatea singulara de a ne supravietui", explica scriitoarea, care isi permite si o nota de umor: "Atunci cand un obiect se sparge, ma bucur: face bine sa ai concurenta in viata!".

Herta Müller s-a nascut intr-o familie de svabi din Banat, dar a emigrat in Germania in 1987, dupa ce legaturile ei cu studentii si scriitorii de limba germana din Aktionsgruppe Banat intra in atentia Securitatii. Mama scriitoarei a fost deportata intr-un lagar din Uniunea Sovietica, astazi pe teritoriul Ucrainei.

Herta Müller a debutat cu "Niederungen" ("Tinuturi joase"), care a aparut insa incomplet in editia din romana din 1982. Comunitatea academica germana a nominalizat-o de doua ori pentru Nobel si i-a acordat premiul orasului Berlin. Herta Müller a fost distinsa cu Premiul european pentru literatura "Prix Aristeion" si cu Premiul international pentru literatura IMPAC Dublin, pentru cartea "Animalul inimii", tradusa si in limba romana de editura Polirom, in 2006.

Tema comunismului si cea conexa, a opresiunii individului se regasesc ca leitmotive in cartile scriitoarei, dar si in constiinta acesteia. In luna iulie 2008, Herta Müller publica o scrisoare deschisa, in Frankfurter Rundschau, in care isi exprima indignarea ca fosti colaboratori ai aparatului represiv din Romania, Andrei Corbea-Hoisie si Sorin Antohi, sunt invitati la Scoala de vara ICR din Germania. In aceeasi zi in care scriitoarea publica scrisoarea, Richard Wagner scrie articolul "A invata de la turnatori", cu subtitlul "Institutul Cultural Roman adreseaza invitatii colaboratorilor Securitatii. Ar putea fi o intrunire interesanta – sau totul va fi din nou ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic?", in Der Tagesspiegel.

Romania postcomunista nu a dezbracat toate mastile ororii comuniste, dintre care cea mai perfida ramane cea a delatiunii, iar cea mai crunta cea a "anihilarii intimitatii", spunea Herta Müller intr-un articol publicat in luna iulie a acestui an in Germania, vorbind despre drama totalitara si despre societatea de dupa, neiesita inca de sub mana fier a Securitatii.

Tot zbuciumul din comunism, cand lupta era una a constiintei, pentru pastrarea demnitatii si a oazei de intimitate, i se pare scriitoarei de origine romana, emigrata in Germania in timpul totalitarismului, o repetitie care frizeaza absurdul, intr-o Romanie inca prafuita de dosarele grele si infame ale Securitatii.