Mestesugarii povestesc despre olarit, sculpturi in lemn si tesut la Targul de traditii

Inca de dimineata si-au intins produsele pe tarabe olari, cioplitori in lemn, pielari, pictori de icoane, dar si producatori de turta dulce sau colaci secuiesti. Clientii nu le-au lipsit, mai ales din randurile parintilor si bunicilor care au scos copiii sau nepotii la plimbare, in parc.

Maria Iorga a venit de la Horezu pentru a-si vinde farfuriile, oalele si canile ce au facut cunoscuta aceasta localitate. "Doar de asta ne ocupam, si eu si sotul. Suntem din familii de olari, iar copiii si nepotii se pricep si ei. Dupa traditie, barbatii fac vasul, iar noi femeile ne ocupam de decor", spune femeia imbracata in ie munteneasca. Toata familia isi castiga existenta de pe urma pamantului transformat in strachini. Din pamant se face vasul, tot din pamant se obtine si pasta de diferite culori ce orneaza vasele. Lutul este adunat toamna, dupa primul inghet, cand este sfaramicios, iar pentru a obtine nuanta de alb, este nevoie de un pamant aparte care se gaseste doar in muntii Harghitei.

Odata ce barbatul a terminat vasul, recipientul este ars in cuptor. Dupa asta, femeia se ocupa de ornat cu litarga de diferite culori, adica pasta ce se obtine din pamantul utilizat pentru ornare. Litarga este intinsa cu ajutorul cornului de vita sau al penei de gasca, apoi vasul este din nou bagat la cuptor. Modelarea se face dupa reguli precise, astfel incat imaginatia olarului sa nu depaseasca limitele impuse de traditie.

Familia Iorga traieste din olarit destul de bine. "Prima data cand am iesit din tara a fost in Germania, in 1977", isi aminteste femeia care a mai participat la diverse expozitii prin Statele Unite, Suedia sau Cehia. "Am trait din asta pentru ca ne-am ocupat serios, ne-am tinut de comenzi si am mers la toate invitatiile pe care le-a primit. Iar cand ai bani, nu-i cheltui la restaurante ca iti trebuie pamant, lemne, benzina", spune Maria Iorga.

La vreo trei tarabe mai incolo sta Vasile Moldoveanu, sculptor in lemn din Moreni, Dambovita. Este de meserie profesor, dar a invatat sa modeleze lemnul de la zece ani, de la bunicul sau. Astazi incearca sa transmita mestesugul altor copii, dar se plange cumva resemnat ca-i pierde in favoarea calculatorului. "In prelucrarea lemnului, este din ce in ce mai greu. Au disparut meserii traditionale. Nu mai avem fierarul satului, tocilarul, dulgherul si tamplarul satului. Azi gasesti scule in magazine, dar nu le poti adapta tiparului traditiilor", spune Moldoveanu care isi confectioneaza singur instrumentele necesare mestesugului.

Departe de a deplange disparitia treptata a concurentei, profesorul din Moreni este nemultumit de faptul ca munca depusa nu mai este apreciata. "Vedeti furcile de tors cat sunt de frumoase? Oamenii vin si spun ca e mult 50 de lei, dar nimeni nu se gandeste ca eu lucrez la una trei-patru saptamani. Eu trebuie sa-mi conserv sculele in miere de albine, iar lemnul il iau din padure. De exemplu, la troite sculptez in lemn masiv", spune el ingandurat.

"Astazi banul primeaza in detrimentul culturii si megem asa, hai hui. Nastase a facut nu stiu cate sute de sali de sport, altii au venit si ei cu ideile lor, dar nimeni nu s-a gandit sa bagam putina viata in 500 de camine culturale de la sate ca sunt deja construite. Ca se mai gaseste cate un mester, cate un rapsod", adauga artistul.

Totusi, munca lui s-a bucurat si de apreciere, beneficiind de invitatii la anumite evenimente chiar din partea fostului ambasador al Statelor Unite la Bucuresti, Michael Guest. De altfel, Moldoveanu s-a ocupat de studierea mestesugului sau in toate zonele Romaniei. Ochii i se aprind cand vorbeste de icoana de vatra, pe care oltenii o fac din lemn de esenta tare pentru a proteja casa de duhurile rele ce pot intra pe hornul casei sau de crucea de mana folosita de preoti cand mergeau cu botezul prin sat. "Vedeti cat de interesanta este aceasta din zona Bucurestilor? Crucea are in partea superioara simbolurile Sfintei Treimi, iar de-abia in partea de jos sunt soarele si luna", spune incantat de un model descoperit prin calatoriile sale.

Un alt mestesugar prezent la targ este Iulian Mihalache din Baltatesti, judetul Neamt. El se ocupa de mestesugul covoarelor de opt ani, impreuna cu sotia sa, parintii ei avand aceeasi meserie. Cei doi cumpara lana de la ciobanii din zona, o spala, o daracesc si apoi o torc. De coloranti si vopsea sintetica nu vrea sa auda. Lana este vopsita doar cu ajutorul plantelor: coada-calului, rostopasca, nuca, ceapa, urzica. "Le facem la razboi de tesut orizontal, cu doua ite. Asta de aici, la 1,80 pe 80 l-am facut intr-o saptamana, dar depinde si cat de mult te tii de treaba", spune domol Mihalache, in grai moldovenesc. Marfa o vinde pe la targuri, dar vin oameni sa-i caute marfa si acasa. Este munca migaloasa care cere timp si sunt perioade in care vanzarile ii scad, dar nu se plange, fiind convins ca de asta se va ocupa pana la batranete.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe