O fascinanta analiza despre imixtiunea ofiterilor de informatii acoperiti in viata politica romaneasca. Un adevarat compendiu oferit, cu competenta, de Liviu Turcu.

La 25 octombrie, pe fluxul informatiilor difuzate de Mediafax a intrat o stire care a provocat o anume panica in culisele serviciilor secrete romanesti. Citez: "Comisia SRI a constatat ca persoanele si partidele vizate de cele 13 note ale Grupului de Evidenta al SRI apartin spectrului politic fata de care antipatia 'factorului de decizie informat>> este notorie, existand supozitia de valorificare partinitoare a informatiilor, favorizand partide sau persoane. Comisia parlamentara de control al Serviciului Roman de Informatii a elaborat un raport continand constatari, concluzii si recomandari".

Pentru observatorii politici avizati, fie ei romani sau straini, investigatia parlamentara nu reprezenta decat expresia unei noi faze a competitiei conflictuale intre grupurile de interese aflate in spatele ocupantilor Palatului Cotroceni si ai Palatului Victoria. Cel din urma a vrut in mod evident sa demonstreze public ca cel dintai taraste cel mai important serviciu secret al Romaniei in activitati ce-i incalca flagrant statutul de functionare, servind unor interese politice partizane. Anatemizarea conducerii SRI in concluziile raportului parlamentar, desi principial corecta, a servit insa cu prioritate scopului politic de compromitere a adversarului de la Cotroceni si mai putin corectiei modului de operare institutional al serviciului secret mentionat. O corectie tardiva, dar strict necesara nu numai la nivelul SRI, dar si al celorlalte servicii de informatii romanesti.

Ancheta parlamentara a deschis insa fara intentie, in afara "ping-pong-ului politic" cu care opinia publica deja s-a obisnuit, "Cutia Pandorei" intr-un domeniu extrem de sensibil al muncii de informatii: utilizarea ofiterilor acoperiti in cele mai diferite sectoare de activitate ale societatii romanesti.

Pentru lamurirea opiniei publice, in cazul anchetei parlamentare, Grupul de Evidenta reprezinta o structura informativ operativa secreta care, potrivit informatiilor deja publice, coordoneaza si exploateaza informativ activitatea ofiterilor acoperiti ai SRI. Structuri similare exista insa si in cadrul celorlalte servicii de informatii, cazul SRI nefiind unic.
Sine ire et studio (Fara ura si partinire)
Ca de obicei, imi fac datoria de a preciza de la bun inceput ca prin comentariile pe care le voi face pe subiect nu ma plasez in nici unul dintre grupurile de interese ce se razboiesc azi pe esichierul politicii romanesti. Cazul in sine ofera insa o excelenta ocazie pentru cititori de a intelege mai bine ce anume blocheaza functionarea normala a sistemului institutional si cu precadere a institutiilor menite sa combata coruptia la nivel inalt in randul clasei politice.

Folosirea in cadrul muncii informativ-operative a ofiterilor acoperiti nu este o inventie romaneasca. Teoretic, metoda reprezinta o solutie extrema, daca se poate spune asa, pentru a plasa profesionisti ai muncii de informatii in locuri si sectoare de activitate deosebit de importante pentru apararea intereselor majore ale statului. Subliniez in mod deosebit importanta distinctiei intre interesele de stat si cele ale regimului politic al momentului respectiv. Diferenta este uneori uriasa, intrucat se contrapun clar interesele intregii comunitati (ca entitate nationala) cu cele ale grupului de interese care temporar se afla la carma puterii. Istoria a marcat si continua sa marcheze pregnant aceasta disjunctie care uneori la nivelul celor doua categorii de interese nu numai ca nu se suprapun, dar intra si intr-un conflict acut.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.