Poftiti in trasura, cuconite si boieri!

Noul An al altor vremuri. Petreceri fastuoase. Cuconite, gatite in rochii luxoase, acoperite de blanuri, barbatii in frac si cu joben, plus cojoace. Toti soseau la locurile de distractie cu trasuri sau cu sanii trase de armasari "balai", cu floare-n par.


Pe strazile Iasiului circula si astazi, "de inchiriat", de la Gradina Botanica, o trasurica pentru tinerii insuratei amatori de senzatii cu parfum de epoca. Ultimul constructor de birje si sanii al Moldovei, Ilie Borcoi (70 de ani), isi aminteste ca a construit cea din urma trasurica la putin timp dupa cel de-al doilea razboi mondial. Iar sanii a facut pana prin 1967. "Sania o faceam cu cruce, cu oiste ca pentru boi, dar erau si unele formate chiar din doua sanii unite la mijloc printr-o «tanjala». Foarte «fromoase», ca pentru boieri mari. Eu am lucrat cu tata pentru mosieri pana sa vina comunistii. Mergeau conitele cu sania de se dadeau in valsuri si polci pe la baluri. Caiilor le faceam, ca pentru iarna, o potcoava speciala, cu ghivent, cu surub", povesteste nea Ilie.


BIRJARII. Despre farmecul traditiilor de altadata, ca si despre placerea de a te plimba cu trasura si cu sania in preajma si dupa Anul Nou, am vorbit si cu Ion Mitican, autorul unor reusite carti despre viata din secolul trecut. "Asa cum in prezent se foloseste masina, pe atunci deplasarea de la o petrecere la alta se facea cu trasurile si saniile, unele proprietate personala, altele ale marilor familii de birjari, rusi lipoveni din neamul scopitilor, renumite in Iasi fiind familiile Karpov, Vasca si Kapucinschi", spune Mitican. "Acestia fugisera din Rusia alungati de imparat, dar erau deosebit de apreciati in toata Romania pentru ca erau sterili, asa ca boierii nu aveau de ce sa se teama ca mieroasele lor conite nu se plimba in siguranta cu saniile pe strazile orasului! Trasurile erau ornamentate special cu ocazia Noului An, fiind cat mai lustruite. Unele erau vopsite in alb si aveau armasari tot albi. Alaiul trecea in viteza, pe langa vitrinele ce expuneau munti din ciocolata, turta dulce si zahar. Familiile poposeau obligatoriu in Piata Unirii, pentru o poza de grup."


Pana sa apara lipovenii birjari din secta scopitilor, fiecare familie boiereasca avea certuri legate de cucoanele banuite de a avea relatii extraconjugale. Birjarii nu erau considerati de incredere pana atunci pentru ca majoritatea erau barbati frumosi, atletici, prezentabili, ceva mai in varstaa€¦ Pe atunci, si oamenii de la tara se deplasau cu sanii, din lemn, cele de la oras puteau fi si metalice, mai suple. "Cand puneam noi, de la tara, patru cai solizi, sania parca zbura. Se facea si un pic de vant ce starnea zapada inghetata. Era o senzatie nemaipomenita sa mergi cu nasul piscat de ger, cu 30-40 de kilometri pe ora, in sania trasa de caii din care ieseau aburi. Femeile se infasurau in haine groase din lana, barbatii in cojoace cu blana ridicata peste ochi, iar copiii aveau fulare uriase, de nu li se vedeau decat ochii."


TRADITIE. In mediul rural, oamenii mergeau cu sania la padure, dar chiar si cei din oras paraseau urbea pentru a ajunge in astfel de locuri. Dupa 1820, la Iasi au aparut trasurile autorizate, birjarii avand obligatia sa puna un numar in spatele atelajului. Birjarii erau buni cunoscatori ai strazilor, adevarati ghizi ai marilor orase, si stiau unde locuia un boier sau altul. "Poftiti la sania mare «haraso» cu doi armasari!", strigau birjarii lipoveni, concurand ca taximetristii de astazi, dar mult mai civilizat.


"Era o traditie ca de Sarbatori copiii sa-si viziteze parintii. Asa ca pe atunci era mare aglomeratie la gara 40-50 de sanii. Cum sosea trenul, fiecare sanie mergea si se incarca cu calatori, si tot asa, una cate una, pentru ca musafirii se grabeau sa ajunga la cei care-i asteptau. Un drum cu sania era cat o sticla de vin, cam 2-3 lei. Calatorii mergeau acasa, si seara, dupa ce primeau uratorii, barbatii, care aveau ceasuri, cronometrau si trageau cu pusca din balcoane in momentul in care se schimba anul", isi aminteste Mitican. Poate cea mai celebra "firma" de birjarie de la Iasi era vestita caretasie Kapucinschi, ce-si avea sediul in centrul orasului, pe Strada Lapusneanu, in apropierea Rapei Galbene si a Copoului. In curtea acesteia se randuiau, ca la expozitie, carete, landouri, bristi, sanii, cabriolete si felurite vehicule cu patru sau doua roti, elegante, stralucitoare si ravnite de lumea buna a urbei. "Numai ca dupa 1940, prinsi de «boala otomobilelelor», iesenii i-au trimis in istorie pe elegantii biirjari de altadata", mai spune Mitican.


COPILÅRELI. "Pentru noi, tinerii din anii 1940, plimbarile cu sania cu zurgalai erau o placere, o feerie. Ne adunam cate doi, trei, chiar si sase baieti. Birjarul ne lua, si doi stateam pe scaun acolo, in sanie, inca unul sau doi langa birjar, ca el sedea sus, mai in fata, si alti doi chiar direct pe talpa saniei, se tineau de «opreli», de lateralele acelea. Si mergea sania in viteza prin centru, pe Strada Stefan cel Mare", precizeaza Mitican. Revenim la nea Ilie Borcoi. Care nu-si mai aminteste pentru cine a mai facut ultima sanie sau trasura. "Pare-mi-se pentru cineva din Dorohoi." Trasurica ramasa la Gradina Botanica din Iasi e "un moft care mai rezista", dupa cum spune Borcoi. Alunecarea ei pe zapada pufoasa ii aduce aminte batranului de "Revelioanele" din tinerete. Si de negustorii de turta dulce, halvita si batoane de halva turceasca cu susan care, la plecarea musteriilor, strigau: "La multi ani, mai poftiti! La multi ani, sa traiti! La multi ani, mai veniti!".


DVD de Anul Nou "Maestrii muzicii populare". Cantece de dragoste, haulite, jocuri, cantece de dor; de la "Ciocarlia" la "Zarzarica, zarzarea", interpretate de stele ale muzicii populare romanesti. Grigoras Dinicu, Maria Tanase, Faramita Lambru, Dan Moisescu, Emil Gavris, Ileana Sararoiu, Maria Pietraru, Toni Iordache, Felician Farcasu, Ion Luican, Rodica Bujor, Alexandru Grozuta, Ion Dragoi, Mariana Draghicescu, Aurelia Fatu Radutu, Maria Apostol. Un DVD cu melodii de colectie oferit pentru a va bucura sufletele de sarbatori sau, de ce nu, pentru a-l darui celor dragi.   Â Tony Iordache si Faramita Lambru
a— Traditii stravechi la innoirea timpului a— Sfantul Vasile, un model de mila crestina a— Bradul inceputurilor a— Balul de Anul Nou, ieri si azi a— Cerurile se deschid a— Uratii satului, scosi la strada a— Sarbatori haiducesti in Poiana a— Datini de Anul Nou
 

---

Despre autor: