Am discutat cu mamele unor copii cu varste de 15-16 ani: prima generatie Pampers in Romania. Din intamplare (sau nu?), toate femei de succes, pe deplin realizate profesional. Relatarea lor este mai mult sau mai putin aceeasi: in intampinarea copilulu

Am discutat cu mamele unor copii cu varste de 15-16 ani: prima generatie Pampers in Romania. Din intamplare (sau nu?), toate femei de succes, pe deplin realizate profesional. Relatarea lor este mai mult sau mai putin aceeasi: in intampinarea copilului, isi pregatisera trusouri complete de fese, scutece, tifoane; oale, ligheane si altele de folos la curatarea periodica a lenjurilor copilului - totul dupa o straveche traditie a lautului si infasatului.

Pe atunci abia descoperit de piata romaneasca, scutecul de unica folosinta - pampersul, cum este denumita categoria de produse cu un nume de brand alunecat in vocabularul comun - si-a facut loc in chip firesc in viata tot mai multor familii. Acareturile infasarii au fost abandonate treptat, fara regrete.

Mame, bunici si bone s-au deprins sa schimbe pampersi dupa cum s-au dezvatat, incetul cu incetul, sa mai imobilizeze membrele „coconului" cu fese interminabile, „asa, ca sa nu faca picioare strambe". Maruntul accesoriu igienico-vestimentar a produs o adevarata revolutie postdecembrista. Pediatrii cu sfaturile lor, publicitatea cu folclorul derivat din ea („mai curat, mai uscat", „portie dubla de suc, portie dubla de pipi") au avut rolul lor in subtilul proces de lamurire si educare.

Cum asa? Un chilot de hartie? Pe care-l arunci?! Cum? Il lasi sa musteasca de pipi si caca ore-ntregi?! Adica poti lua copilul cu tine peste tot? Fara griji? Deci nu mai esti o sclava a igienei copilului? Iata ca toate aceste raspunsuri primeau acelasi raspuns linistitor...


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.