Baritonul Nicolae Herlea a acceptat sa ne dezvaluie in premiera cateva momente din viata sa, despre care vorbeste si in cartea pe care o pregateste impreuna cu dr. Stephan Poen, cercetator in muzicologie. L-am cunoscut pe maestrul Nicolae Herl
Baritonul Nicolae Herlea a acceptat sa ne dezvaluie in premiera cateva momente din viata sa, despre care vorbeste si in cartea pe care o pregateste impreuna cu dr. Stephan Poen, cercetator in muzicologie. L-am cunoscut pe maestrul Nicolae Herlea cand i-am luat un interviu pentru editia de colectie dedicata lui Luciano Pavarotti. Pe langa un om care si-a dedicat intreaga viata draÂgostei de muzica, am descoperit si un povestitor fermecator si un paÂsionat al detaliului. Scrisesem intr-o fraza ca "Nicolae Herlea a iesit sa ia un capucino", iar maestrul a insistat sa reformulez, pentru ca in acest context "capuÂcino" ar putea insemna si un "calugar capucin". La fel, baritoÂnul si-a lucrat fiecare rol, fiecare sunet, fiecare silaba si expresie. PRIMII PASI MUZICALI. Periplul lui pe marile scene ale lumii a inceput in curtea Scolii nr. 33 din Bucuresti, la intrunirile strajerilor, cand Nicusor canta solo imnul national: "Iar cand, fratilor, m-oi duce/ De la voi si-o fi sa mor/ Pe mormant sa-mi puneti cruce/ Si un mandru tricoÂlor". Invatatorul sau a fost primul caruia vocea lui i se paruse deosebita; mai tarziu, la 14 ani, un medic care-l consulta de amigdalita i-a spus doamnei Herlea: "Va rog sa nu umble nimeni la corzile vocale ale copilului, pentru ca are niste corzi deosebite!". A inceput sa se pregateasca pentru cariera destul de tarziu, la 16 ani, cand impreuna cu prietenul sau, Florian Penescu, si cu sora acestuia au luat o carte de teorie si solfegiu si s-au apucat de invatat. "Am mers amandoi si ne-am inscris la Conservatorul particular al lui Nicolae Oancea, iar dupa trei ani, cand s-a facut reforma inÂvaÂtamantului, am dat diferentele si am intrat in anul IV la Conservatorul «Ciprian Porumbescu»." Primii pasi muzicali i-au fost ghidati la Conservatorul particular de profesorul Aurel Costescu-Duca: "El m-a invatat ce inseamna poza de glas si respiratie. Respiratia e foarte importanta; de fapt, respiratie egal canto". Au urmat exercitii zilnice, cate o ora de vocalize urmata de cate o pauza de trei ore. "La canto nu poti sa obosesti corzile vocale, care sunt foarte sensibile si trebuie protejate. Avem vocea data de la Dumnezeu si trebuie sa o respectam." EXIGENTE. In timp ce era student la Conservator s-a angajat intr-un ansamblu. "Erau vremuri grele si voiam sa castig si eu niste bani. Parintii mei erau functionari, tata a stat trei ani pe front. Ansamblul ConÂfeÂdeÂratiei Generale a Sindicatelor era o scoala pentru balerini si cantareti. Eu cantam aria lui Figaro si cantece de compozitori romani." Pentru a intra la Opera Romana a dat sapte auditii: "Asa erau conjuncturile". A debutat la 14 aprilie 1950 pe scena Operei Romane, cu rolul Silvio din "Paiate", iar in 1951 a fost angajat propriu-zis. "Iar de atunci, timp de 35 de ani, am avut in fiecare saptamana cate un spectacol. Nu am avut niciodata pauze, pentru ca mai era si aberatia obligativitatii normelor in regimul comunist." Acelasi regim care, dupa o luna cu 12 spectacole cu "Rigoletto" in Israel, i-a luat 90% din ce a castigat, grabindu-l astfel pe maestru sa ceara in 1984 sa fie scos la pensie. Cand nu interpreta un rol la Opera din Bucuresti, era pe scena Scalei din Milano sau a Operei din New York. "Prima oara am cantat in strainatate la Marele Teatru din Moscova. Apoi am cantat in toata Uniunea SovieÂtica, am ajuns si in Siberia. Am cantat 20 de stagiuni la Teatrul Mare din Moscova, dar nu mi-am permis sa abordez nici un rol ruÂsesc, pentru ca nu stiam limba rusa. Interpretasem la Bucuresti «Dama de pica» si «Cneaz Igor» in Belgia, in franceza, dar exigentele mele nu m-au lasat sa prezint si in fata publicului rus", spune un om care nu crede ca, daca trisezi in profesie, poti sa ajungi prea departe. Domnul Herlea spune ca nu poti interpreta un rol intr-o limba pe care nu o cunosti, pentru ca astfel nu ai avea acces la inÂtelegerea personajului, a psihologiei sale. El vorbeste franceza, italiana si germana. "Germana am invatat de acasa, caci tatal meu se nascuse in timpul regimului austro-ungar. Toata familia s-a chemat Herle. Franceza am invatat-o la liceu, iar italiana - pe la 12-13 ani, cu o studenta la Filologie." MARIA CALLAS. Italiana si-a perfectionat-o in lunile in care a lucrat la Scala, unde l-a inÂtalnit pe dirijorul Santini. Intr-o alta calatorie, la Sofia, unde a facut parte din juriul unui concurs, l-a cunoscut pe dirijorul Kurt Adler. L-am intrebat pe maestru cum a fost cu Maria Callas. "Pe Maria Callas n-am intalnit-o niciodata. Venise un tenor italian, Di Steffano, si a canÂtat aici cu mine, la BuÂcuÂresti. L-am invitat acasa, si el m-a intrebat: «Nu ti-ar placea sa canti Scarpia? Il ai in repertoriu?». I-am spus sincer ca nu, dar ca il invat. M-am apucat si am invatat vreo 11 roluri cu un prieten si profesor, maestrul Costescu-Duca, un cititor la prima vedere excelent, si cu Nicolae Bucur la pian, caruia nu vreau sa-i spun «corepetitor», ci «colaborator», pentru ca de el depinde in mare masura cum intelegi muzica. La un moment dat primesc un telefon: «Sunt impresarul Nakajima din Tokio. Domnule Herlea, nu ati vrea sa faceti cateva spectacole in Tosca, cu Di Steffano si Maria Callas?». I-am spus ca ma onoreaza si ca am emotii. Am invatat textul, am trecut opera muzical, am inceput sa-mi construiesc personajul." Si-a urmarit personajul ipostaziat de marele bariton Serban Tasian, de Mihail Arnautu si chiar de Tito Gobi, in filmul cu Maria Callas. "Eu, in toate roÂlurile in care am cantat, n-am facut nimic din ce au facut altii. Copia ramane copie, pentru ca fiecare artist are alta pornire. Psihologic trebuia sa-mi cunosc rolul foarte bine, pentru ca nu eram un simplu emitator de sunete." Rolul "Scarpia", seful politiei din Roma in "Tosca", nu era congruent cu felul de a fi al lui Nicolae Herlea, iar provocarea era cu atat mai mare. "Nu-mi place sa jignesc, sa fiu foarte dur. De asta, interpretarea unor roluri precum «Tonio» din Pagliacci, «Rigoletto», un rol imens, piatra de incercare a unui bariton, «Scarpia», care nu se potriveau cu specificul meu sufletesc, insemna o adeÂvarata lupta. Mi-a fost in schimb usor cu «Barbierul», pentru ca aveam si varsta unui Figaro si o tehnica pe care o acumulasem in ani de studiu." Cand el era pregatit pentru rol, Nakajima l-a anuntat ca Maria Callas e bolnava si nu mai poate sa cante. "Callas era foarte mediatizata, si orice alta soprana care ar fi venit sa cante in rolul ei isi asuma un risc imens. Nakajima mi-a cerut sa-i fac o sugestie, si atunci m-am gandit la Caballé. Asa am cantat doua spectacole cu Montserrat. A fost un succes extraordinar, dar ziarele au scris: «Am ascultat o voce de exceptie, ce pacat ca n-am vazut-o pe diÂvina Callas»". FAMILIA. Am vrut sa stiu care ii sunt cei mai dragi oameni, dintre cei pe care i-a cunoscut in 80 de ani de viata. "Oameni dragi? Draga nu iti poate fi decat familia. Am o mare stima pentru sora mea, care m-a ajutat financiar la inÂceputuri." Domnul Herlea s-a casatorit cu Simona, medic ginecolog, in 1969. "In 1983, ea a plecat din Romania. Acum loÂcuim la Frankfurt, impreuna cu fiii nostri, Robert Nicolae si Filip Anton. Filip a terminat Facultatea de Drept; Robert a studiat pianul aici, iar acum are un studio la Frankfurt. Si ei sunt suÂflete de artisti, ca si sotia, pentru ca si un chirurg trebuie sa fie artist. Trebuie sa iti cunosti perfect meseria, oricare ar fi ea; si un cizmar trebuie sa fie aproape de arta."
Despre autor:
