Orhan Pamuk - un Nobel pentru Turcia

Oricat am stramba din nas, ca buni romani, la valorile din Balcani, ele exista. Ca ne plac sau nu, Todorov sau Kristeva, Ismail Kadare si Danilo Kis, Milorad Pavici sau Seferis si Castoriadis. Spunea pe undeva Andre Malraux ca trebuie sa aiba si bulgarii "Gioconda" lor. Este foarte adevarat, trebuie doar sa avem rabdare s-o descoperim. Printre cei intrati in randul marilor nume ale lumii culturale internationale se numara si un prodigios prozator si eseist turc, Orhan Pamuk. Ca a reusit sa acceada si sa obtina si Premiul Nobel pentru Literatura, cu atat mai bine. Dar chiar daca nu-l obtinea - lista celor care nu au reusit sa-l adjudece este la fel de bogata precum cea a laureatilor, ba pe alocuri chiar si mai si - Orhan Pamuk ramane acelasi excelent scriitor. Arhitect si stambuliot la obarsie, trecut prin jurnalism si bune lecturi de biblioteca, parcurgand dificilul drum al traditiei literar-culturale catre eposul si virtutile stilistice ale modernitatii, Orhan Pamuk reuseste sa se impuna. Atat in Turcia natala, cat si in complicata lume a internationalismului multicultural. Unde sunt de invins nu doar prejudecati si clisee cu care se opereaza vizavi de exponentii unor culturi considerate, daca nu minore, cel putin exotice, dar si barierele trasate de interesele si jocurile marilor corporatii editoriale. Marketing-ul agresiv si neastamparul agentilor literari sunt de multe ori tot atat de importante ca opera/creatia artistica in sine.
Orhan Pamuk este dintre cei care au reusit. Au reusit sa se impuna in primul rand prin valoarea indubitabila a operei literare. Tradus si lansat la noi in excelente conditii grafice cu doua romane, "Ma numesc Rosu" si "Viata cea noua", ambele de catre "Editura Curtea Veche", succesiv in 2006, Orhan Pamuk a cucerit noi admiratori si in Romania. Ne numaram printre ei. In pragul aparitiei iminente la sfarsitul acestei luni, a unui volum, "Fortareata alba", in talmacirea extrem de atenta si flexibila din turca a aceleiasi laborioase Doamne Luminita Munteanu, ne putem permite sa avansam cateva observatii de lectura. "Ma numesc Rosu" este un roman fantast si fastuos despre o lume otomana pe care autorul o percepe din launtrul ei si din atente lecturi ale trecutului. O fascinanta si luxurianta fresca, unde se intersecteaza inocente povesti de dragoste si cruzimi de tot felul, secole de istorie, dintre cele mai framantate in acea punte dintre Orient si Occident care a ramas Turcia. De ieri si de azi. "Viata cea noua", un bestseller cum nu a mai cunoscut vreodata literatura turca, este povestea fericirii unei alte iubiri nefericite, de-a lungul si de-a latul unei contemporaneitati aflate intr-o teribila si rapida schimbare. Turcii si Turcia nu mai sunt cele din buletinele de stiri sau din cartile de istorie, cu toate dramele trecutului reverberate si in prezent, ci o intreaga umanitate ce se vrea cunoscuta, daca nu si inteleasa. Pentru adevar si asumarea dramelor trecutului militeaza si intelectualul Orhan Pamuk, implicat in diverse scandaluri si procese datorita atitudinii sale intransigente vizavi de istoria propriei sale tari si culturi. Bine primit si asimilat de lumea culturala occidentala, scriitorul militant devine o constiinta activa a aspiratiilor spre democratizare si modernizare a societatii turce contemporane. Un bun exemplu de reusita profesionala si pentru scriitorii romani, un stralucit model de angajare civica intr-o lume care nu duce lipsa de militanti. Alaturi de Elif Shafak, autoarea unui tulburator "Bastarda Istanbulului" (Polirom, 2007) Orhan Pamuk, credem noi, este printre cele mai notabile nume ce au patruns pe capricioasa piata de carte romaneasca. Semn ca si in Turcia, ca si la Moldova, se nasc oameni. De certa valoare literara. Premiul Nobel este doar stafida pe cozonac.

---

Despre autor: