Zece din Romania

I-am propus directorului unui canal tv o emisiune saptamanala cu titlul "Zece lucruri bune si frumoase intamplate in Romania".

Cand a fost sa-i spun insa care ar putea fi subiectele pozitive, in stare sa ne tina mandri ca suntem romani, mi-am dat seama ca, in afara acelei emisiuni, alte noua subiecte nu mai vedeam. Am propus zece - i-am zis directorului - deoarece unele cifre au o putere hipnotica. Unu, trei, cinci, sapte, zece... Ar fi bine, asadar, sa avem zece lucruri de tot interesul, care sa arate ca noi, romanii, nu trebuie sa ne culpabilizam tot timpul. Ca e de ajuns sa ne preocupe chestiunea, ca sa-i descoperim pe indivizii exceptionali in jurul nostru. Si chiar acolo unde ne asteptam mai putin.

Evident, a zis directorul, emisiunea ar putea sa se numeasca si "Sapte lucruri bune si frumoase..." Sau, poate, "Cinci lucruri bune si frumoase". L-am aprobat. Si nu fiindca era director. Daca mi-ar fi cerut sa-i dau pe loc un exemplu de intamplare esentialmente pozitiva, de natura sa dovedeasca adevarata fire a romanului, calitatile lui indelung ignorate sau nepuse in valoare de televiziunile noastre, as fi ezitat. I-as fi spus: "Stati sa ma gandesc putin". De fapt, am inceput sa ma gandsc, care ar fi putut fi subiectele demne de toata stima ale saptamanii, atat cele povesite in ziare cat si cele de la buletinele de stiri tv, numai din clipa in care mi-a venit ideea emisiunii. Dar prin cap, ca un facut, nu-mi treceau decat accidentele in lant de pe autostrazi. Si sinuciderile. Si babele violate de vecini alcoolici, si copiii legati cu lanturi de picioarele patului. Si satrele de hoti de la marginea Romei. Cele zece - sau sapte sau cinci - evenimente  minunate, care s-ar fi putut petrece intr-o saptamana, nu aveau cum sa fie altele decat accidentele, violurile, sinuciderile si samavoliciile care nu s-ar fi petrecut timp de o saptamana. Iar emisiunea ar fi avut un titlu si mai provocator: Cele zece intamplari oribile, care n-au avut loc in Romania.

Pe masura ce realizam dificultatile unei astfel de emisiuni, directorul devenea si mai binevoitor. Mda, a zis el, cifrele au un soi de magnetism. Iar trei are mai mult magnetism decat cinci.


I-am dat din nou dreptate. La treaba, a comandat el cu un entuziasm nedisimulat. Trei fapte frumoase, am conchis eu contaminat de entuziasmul directorului. Trei fapte nu-s greu de gasit. Ce naiba, e vorba de o tara, nu de o strada.
Asa e, a zis el. Desi, ca sa fiu sincer cu dumneata, nici o emisiune cu titlul "Un lucru bun si frumos, intamplat luna aceasta in Romania" nu suna rau.

---

Despre autor: