Omagiu unui patriarh comunist

Nimeni nu le poate reprosa acestora atasamentul, chiar daca nu-l agreem. Dar nu ei au regizat intoxicarea mediatica. De ce i s-a acordat atata importanta, pompandu-se adrenalina artificiala, acestui eveniment care, intr-o tara cu bun simt, n-ar fi trebuit sa fie un eveniment: iata misterul care ne intriga? Sfarsitul domniei unui Patriarh de calibrul lui Teoctist (ceva intre carul cu boi si Trabant) impuneau discretie si tacere, sobrietate, neutralitate seaca si nimic mai mult.
Ca om Teoctist merita un omagiu crestinesc cuviincios. Ca patriarh merita cel mult o "criza de amnezie" pe durata celor trei zile scurse intre deces si inmormantare. Inscaunat de Ceausescu, i-a fost acestuia perfecta copie xerox: gradul sau de cultura starnea jena; despre induhovnicire, nu avem a ne pronunta decat dupa roade: a lasat in urma o biserica dominata de megalomanie revansarda, ranchiuna si spirit urat sectar (cu insulite abia vizibile, si oricum marginalizate, de normalitate), o "opera" pastorala perfect ceausista si un pseudomit, acela al apropierii de Biserica Catolica sora. Orice roman trebuie sa stie ca invitarea Papei Ioan Paul al II-lea in Romania i s-a datorat exclusiv primului ministru al vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o indarjire vrednica de toata pretuirea, peste "nietul" obstinat al lui Teoctist. Acesta din urma n-a mai avut de ales, dandu-si consimtamantul in extremis in urma invitatiei personale si, in context, riscante, a primului-ministru. Ioan Paul al II-lea, prin venirea sa la Bucuresti, l-a pus pe Teoctist pe orbita istoriei, a adevaratei istorii europene.
Pandant, pe linie bisericeasca, al lui Iliescu, in contrast total cu adevarata Biserica ortodoxa martira, fostul patriarh nu are aproape nimic in comun nici cu predecesorii sai: Miron Cristea, carturar de rasa, autor, printre altele, al unei monografii, in maghiara, despre Eminescu si artizan al unei traduceri-etalon a Bibliei; Nicodim Munteanu, un intelept patriot si un martir; Iustinian Marina, diplomat inteligent, manipulator pe ici pe colo al lui Dej, cu benefice compromisuri; Iustin Moisescu, un excelent biblist si patrolog, poliglot, initiator al celebrei colectii de Parinti si Scriitori Bisericesti, ctitor si restaurator de monumente istorice nepretuite. Din aceasta perspectiva, comparativ-diacronica, a te abtine sa faci bilantul "epocii Teoctist" e un indirect omagiu. Pe care i-l aduc cojudeteanului meu pentru care am rosit vreme de peste douazeci de ani. Bunul simt sa-i ghideze pe cei care ne vor alege peste cateva saptamani noul patriarh, prin rugaciunile blandului Iosif si ale clarvazatorului profet Daniel.

---

Despre autor: