Poezie si castrare

O tabara literara in creierii Maramuresului. Invitati din toata tara, plus scriitori locali. Mancare si bautura din belsug, muze rurale coborand de pe dealuri. Reguli destul de stricte: cine n-a scris nimic toata ziua, nu are voie sa consume nimic toata seara. Nu se discuta politica. Vazuti de aici, Traian Basescu pare un tip onest, Tariceanu unul simpatic, iar comisarul Frattini - rezerva de fundas la Parma. Si intr-o seara a citit un poet din imprejurimi. Talentat ca poet si, din cate mi-au spus ceilalti, exceptional ca medic veterinar. Cautat, solicitat de toate satele de pe Valea Lapusului. Nu pentru poezie, desigur. A citit un poem lung, intitulat "Faptura", si-si lasase mobilul pe masa. Care, bineinteles, a sunat. Poetul l-a luat, l-a dus la ureche, a ascultat cateva clipe, apoi a spus: "Nu, nu asa. Trageti-l de picioare si masati iapa." S-a scuzat fata de noi: "O iapa care naste greu. Manzul e asezat invers." Apoi si-a reluat lectura. Cateva splendide metafore si din nou telefonul. "Nu, nu juganesc in seara asta." (Adica nu castrez, nota mea, I.G.). Si tot asa:
2 - 3 strofe si zbarnaitul "Nokiei". "Faptura" sa poetica era sistematic bruiata de fapturile mai prozaice din grajduri, stani, cotete, ce-si cereau si ele, imperativ, dreptul la atentie, la existenta. La sfarsitul lecturii, l-am intrebat de ce nu si-a inchis telefonul. "Pentru ca daca n-as raspunde la orice ora din zi si din noapte, n-as mai avea credibilitate ca medic veterinar. Si atunci nici nu mi-as putea sponsoriza volumele de poezie".
Evident, comentatorii din tabara au lasat balta poezia si intreg interesul serii si al noptii spre: "A iesit nevatamat manzul?", "Scroafa cati purcei a fatat? Traiesc toti?" etc. etc.
Greu sa fii, in tranzitie, si poet, si veterinar...

---

Despre autor: