Intamplarile, mai mult ne decat fericite, din ultimele luni ale propriei biografii au facut sa avem un contact direct si "nemijlocit" cu spitalele de urgenta si personalul medical implicat in domeniul de care se ocupa atat de nesuferitul domn Nicolae
Intamplarile, mai mult ne decat fericite, din ultimele luni ale propriei biografii au facut sa avem un contact direct si "nemijlocit" cu spitalele de urgenta si personalul medical implicat in domeniul de care se ocupa atat de nesuferitul domn Nicolaescu. Sigur ca urmarind cu atentie programele de televiziune si citind cu nesat ziarele pline de informatii despre "neajunsurile si disfunctiile din sistemul sanitar" incepi sa dai din cap, sa faci "tttt, tttt!" si sa injuri pe toti hotii si coruptii din "sistem". Sigur ca daca te lasi furat de ultimele succese din ultimii ani ale cinematografiei romanesti devii si tu un acerb critic al vietii (si sanitare) din Romania. O rusine, ce mai! Sigur ca daca vezi cum se impart fondurile guvernamentale - dar si altele europene sau "din alte surse", pe categorii de buget, si cine nu are dreptate sa ceara, sanatatea, invatamantul, apararea, internele, ah, oh, of, cultura, saraca, mereu nedreptatita si ignorata, marele nostru atu in fata lumii, cultura si cultura care ne face sa ne mandrim cu Enescu si Brancusi, chiar daca in particular chefuim cu..., fara nume - esti indreptatit sa exclami ca atatia oameni de buna credinta din Romania: niste nemernici! "Cine?", ar putea continua incertitudinea jurnalistica a lui unde, cand si cine. "Pai toti...", s-ar ratoi cu pieptul bombat de manie si pensionarii care se lupta pe viata si pe moarte pentru compensate, si tinerii recent intrati in vacanta, care au dat buzna pe litoral cu aplombul stramosilor cand veneau peste noi cei care azi sunt tandre minoritati si maturii care nu gasesc ce-si doresc la preturi acceptabile pentru noile lor, umflate artificial, pofte, una peste alta toata lumea ar fi, este, nemultumita. Si revoltata. Si pusa pe harta. Cu cine? Mai mult cu cei din jur, decat cu ei insisi, cu noi insine, cu fiecare dintre noi. Dar mai avem timp si stare pentru analize mai lucide si "responsabile" legate de lumea din jur, sau chiar de noi insine? O experienta directa cu trei spitale de urgenta din capitala si cu o sumedenie de medici si cadre medicale din cele trei institutii ne fac sa afirmam ca lucrurile nu stau chiar atat de rau si lumea noastra nu este chiar atat de ticaloasa, rea, meschina si corupta. Medicii fac minuni in conditii uneori "de front", cadrele medicale se descurca si ele, asa cum ne-am adaptat si noi la arta improvizatiei. Nu contestam veridicitatea programelor de stiri sau ale scenariilor de film ce fac astazi mandria cinematografiei noastre nationale. Dar existenta noastra de zi cu zi nu este chiar cea din filme sau de la televizor. Mereu e ceva in plus sau in minus, dincolo de fapte si intamplari, enorm de multe detalii care fac sa pricepem ca umanitatea noastra, asa cum e ea, difera de cea "artistica" sau "documentara" prezentata pe micile si marile ecrane. Spitalele si medicii nostri rezolva enorm de multe situatii grave si este pacat ca la TV apar numai nenorociri, neglijente condamnabile sau drame profesionale, precum cea a dr-ului Ciomu. O mai buna si judicioasa repartizare a mult-putinelor fonduri pentru diverse capitole de buget ar mai estompa putin situatia din sanatate. Personalul medical, de la medicii primari si pana la surori si asistente, merita mai mult respect decat reportajele cu datul si luatul mitei sau crude filme "realist capitaliste" cu care "rupem gura lumii". Care ramane oricum slobod-indiferenta la existenta noastra. De aici. Din Romania. Voi incepe sa ma gandesc si eu la ce as putea scrie despre aventurile unei ambulante, ca sa castigam si noi macar un Oscar. Un film in regia lui Adrian Sarbu. De ce nu?
Despre autor:
