Instantanee - Cum arata publicitatea in lume prin obiectivul foto Element nelipsit din complexul vizual pe care il reprezinta orasele si nu numai ele, reclama devine in lucrarile artistilor vizuali contemporani sursa de inspiratie sau component
Instantanee - Cum arata publicitatea in lume prin obiectivul foto Element nelipsit din complexul vizual pe care il reprezinta orasele si nu numai ele, reclama devine in lucrarile artistilor vizuali contemporani sursa de inspiratie sau componenta purtatoare de sens al mesajului lor artistic. Originara din Iasi, cu studii la Sorbona, in domeniul Relatiilor Internationale, si cu masterat in film si televiziune si cetatenie olandeza, Otilia Andrei este de fapt un cetatean al lumii. Si, mai precis, este un om european, statut de care a declarat ca este foarte mandra oriunde ar merge. Asia de Sud-Est, China, America Centrala, America de Nord, Africa de Nord si Australia au fost, in afara Europei, sursa de inspiratie pentru fotografiile sale. In cadrul expozitiei "Street talk"("Strada vorbeste"), fotografiile Otiliei Andrei care au ca tema publicitatea, pot fi vazute pana la 21 iunie, la Carturesti. Jurnalul National: Tu, ca artist vizual, cum te raportezi la publicitate? Otilia Andrei: Publicitatea a devenit o forma omniprezenta in viata noastra, incepand de la radio-telviziune pana la ceea ce vedem pe strada, pana la obiectele pe care le folosim si care sunt branduite. Ca vrem, ca nu vrem publicitatea face parte din viata noastra. Publicitatea, evident, se adapteaza la cultura fiecarei tari, la cerintele fiecarei mentalitati si atunci formele ei difera foarte mult de la o tara la alta. In Asia ea este exploziva, pe strazi acopera absolut orice. O vezi in orice colt, o vezi din absolut orice unghi, pe orice cladire vezi un afis sau un element publicitar. In Europa nu mai este asa de abundenta, a devenit ceva mai subtila, mai delicata, mai cautata. Ti se pare deranjanta, in Asia? Ochiul tau de european nu este agresat? Nu ma deranjeaza. De cate ori calatoresc incerc sa nu ma pun in pozitia turistului european care merge numai in locurile indicate de ghidul turistic. Iau realitatile locului asa cum sunt. Daca mergi acolo cu prejudecati, nu vei reusi sa vezi atat de mult pe cat ai dori sa vezi. Cum arata publicitatea in marile orase ale lumii? In capitalele europene situatia este alta. Aici traditia arhitecturala este puternica si este bine valorizata. Aici nu se foloseste publicitatea pentru a scoate in evidenta o cladire care este pusa in valoare in primul rand prin formele ei. Se incearca pe cat posibil ca advertisingul sa nu altereze spiritul unui oras. In Asia tot ce poate fi astupat si ascuns este ascuns de publicitate. Daca ai observat, cladirea Universitatii este acum in renovare. Are o fatada acoperita cu niste bannere imense. E oarecum in acest spirit asiatic despre care vorbeai. Ceea ce imi place mie foarte mult in Europa legat de restructurarea cladirilor sunt acele bannere imense pe care este imprimata imaginea cladirii asa cum ar trebui ea sa arate in momentul finalizarii lucrarilor. La un moment dat, in Paris era o cladire in renovare si pusesera un banner care o acoperea in intregime si care reprezenta cladirea respectiva, dar intr-o forma complet distorsionata, complet renovata, dar aratand ca si cum ar fi fost reflectata intr-o oglinda din acelea ca de circ, care deformeaza. Tot la Paris, cand era in constructie noul sediu al Louis Vuiton, in loc sa afiseze reclame imense cu Louis Vuiton, toata cladirea a fost transformata intr-o poseta gigantica. European mi s-a parut din puntul de vedere al afisajului New York-ul, de exemplu. Dar asta in partea centrala. Daca mergi in suburbii, cu cat te indepartezi mai mult de centru, cu atat publicitatea e mai abundenta. Cand ai facut aceste fotografii, in care apar iconuri publicitare, cum ai procedat? Vad cadrul respectiv ca pe un intreg in care reclama se combina cu celelalte elemente. Asa cum as vedea si surprinde un copac pe strada, asa tratez si o reclama. Dar de multe ori nici nu le observ. Cred ca foarte rar se intampla sa remarci o reclama. Mai ales pe strada. De cele mai multe ori nu le vezi. De exemplu, in fotografia "A kind of blue", semnalizarea lounge-ului este extrem de sensibila. Abia se vede pe fatada cladirii. Dar, daca treci prin acelasi loc noaptea, singurul lucru pe care il vezi din cladire este tocmai acea reclama. Proiect artistic "Am inceput ca freelance, faceam fotografii la campionatele de arte martiale si, desi nu primeam o remunerare, ma bucuram la 20 de ani sa pot cutreiera lumea fara sa-mi pun problema cheltuielilor legate de calatorie. In timpul liber, am inceput sa fac fotografiile care ma interesau pe mine. In ultimii trei ani, meseria de producator de televiziune mi-a permis sa calatoresc in diverse locuri, ceea ce mi-a usurat accesul la o fotografie mai variata." (Otilia Andrei - artist vizual)
Despre autor:
