CIA a invatat metodele de tortura de la israelieni

Aceasta investigatie este un proiect al Center for Public Integrity (www.publicintegrity.org), organizatie cu sediul in Washington DC, care coordoneaza investigatii asupra unor teme globale.
Yossi Melman

Podul Regele Hussein este calea cea mai directa pentru a ajunge de la Amman la Ierusalim, dar Marwan Ibrahim Mahmoud Jabour nu calatorea de placere ­ el nu avea de ales. Era in septembrie 2006 cand Jabour declara ca petrecuse ultimii doi ani ca prizonier al americanilor - probabil in Afganistan - dar, de fapt, nu era sigur unde, pentru ca nu ii fusese comunicata locatia in care se gasea.
Jabour este un inginer iordanian, in varsta de 30 de ani, care facuse greseala de a se duce in Afganistan, facand o incercare nereusita de a se alatura razboiului sfant jihad. Potrivit unei marturii luate sub stare de juramant, de catre armata israeliana, Jabour a petrecut mare parte a celor doi ani complet dezbracat, intr-o celula mica, in care isi facea nevoile in galeata. Era supus fie muzicii date la maximum, fie la temperaturi de inghet sau foarte ridicate, probabil cu scopul de a-l "inmuia" inaintea interogatoriilor care durau cate 14 ore, fara intrerupere.

Dar se pare ca acum americanii terminasera cu Jabour. L-au drogat si l-au trimis cu avionul inapoi, in Orientul Mijlociu. Calatoria a facut parte din ceea ce Statele Unite numesc "predare extraordinara", in cadrul razbouiului pe care acestea il duc impotriva terorismului. Activistii pentru drepturile omului acuza ca acest transfer executat pe teritoriul unei alte tari are scopul interogarii - si, uneori, torturarii prizonierilor - in afara unui proces legal. Jabour afirma ca nu s-a aflat niciodata in fata unui judecator, procuror sau curte cu jurati.
Atunci cand CIA a fost rugata sa comenteze asupra marturiei lui Jabour, luate sub juramant, CIA a replicat citand pozitia sa constanta, anume aceea de a nu comenta asupra afirmatiilor referitoare la "predarile extraordinare."

Jabour s-a trezit pe bancheta din spate a unei masini conduse de agentii de informatii iordanieni. La celalalt capat al podului Regele Hussein, in Gaza ocupata de Israel, acestia l-au predat agentilor de informatii israelieni. Jabour spune in marturia luata sub juramant ca unul dintre israelieni l-a intampinat, in gluma, cu cuvintele: "Bine ai venit, Osama bin Laden. De unde vii?"

Jabour este primul caz dovedit cu documente, al unui suspect de terorism ce nu are legatura cu miscarea Hezbollah sau cu grupurile teroriste palestiniene, care trece din mainile americanilor in cele ale israelienilor.

Nu ar trebui sa surprinda faptul ca se intampla astfel de lucruri, avand in vedere stransa colaborare dintre Statele Unite si Israel in probleme de securitate. Tehnicile controversate, despre care Jabour povesteste ca le-au folosit americanii, nu au aparut din nimic: multe au fost perfectionate si aplicate in mod regulat de catre Israel. Acesta a devenit dupa 11 septembrie 2001 unul dintre statele exportatoare de metode de interogare si lupta antitero, descrise de catre grupurile pentru drepturile omului drept acte de tortura si violare a celor mai elementare drepturi ale omului.

Consortiul international al ziaristilor de investigatie ICIJ a aflat ca unul dintre cei mai buni "elevi" ai Israelului, in aceasta privinta, au fost Statele Unite.
La randul sau, Statele Unite au raspuns prin continuarea ajutorului militar masiv si asistentei acordate Israelului, datorate in masura considerabila lobby-ului israelian pe langa Congresul SUA.

Baza de date a ICIJ arata ca autoritatile guvernamentale israeliene au cheltuit peste 30 de milioane de dolari, in cei trei ani care au urmat datei de 11 septembrie 2001, pentru articole prevazute de Legea de inregistrare a agentilor straini, inclusiv prin activitatea de lobby pe langa Congresul si Executivul SUA.

De la sfarsitul anilor a€™40 si pana in prezent, Statele Unite au oferit asistenta militara Israelului in valoare de aproape 50 de miliarde de dolari. Acest ajutor financiar si accesul oferit la armament a ajutat fortele militare israeliene sa devina una dintre cele mai puternice si sofisticate armate, din punct de vedere tehnologic. Dupa 11 septembrie 2001, Israelul a ramas primul pe lista, in ce priveste primirea de ajutor militar din partea Statelor Unite, atragand ajutoare de peste 9 miliarde de dolari in cei trei ani care au urmat atacurilor teroriste.

In vreme ce alte tari au fost influentate de ajutorul american, in cazul Israelului, acesta si-a influentat la randul sau donatorul. In lumea de dupa 11 septembrie, Statele Unite au apelat la Israel pentru consultanta si pregatire a combatantilor in regim de guerilla urbana, pentru a lupta impotriva insurgentilor din Irak. De asemenea, a imprumutat tacticile controversate pe care fortele israeliene le-au folosit impotirva palestinienilor. Atat in Irak, cat si in alte regiuni, Statele Unite au imitat Israelul in ce priveste abordarea cu superioriate a terorismului, inclusiv presupusa utilizare a torturii in timpul interogatoriilor.
Apropierea tot mai mare intre serviciile de informatii ale celor doua tari a ridicat si intrebarea: cat de departe va merge Washington-ul in a continua sa aplice si in viitor cea mai controversata tehnica israeliana in lupta antiterorista: asasinarea tintelor umane, presupusi agenti teroristi.

Sa inveti de la cei mai buni in bransaPotrivit unor surse diplomatice si din comunitatea de informatii, care au facut declaratii ICIJ sub rezerva protejarii identitatii lor, de la atacurile asupra World Trade Center si Pentagon-ului, oficialii din serviciile de informatii americane au vizitat Tel Aviv-ul pentru a se intalni cu omologii lor din Mossad - varianta israeliana a CIA Shabak (sau Shin Bet) - adica serviciul israelian de contrainformatii si agentia antiterorism ca si cu Aman - adica serviciul de spionaj militar israelian. In afara schimbului de informatii asupra organizatiilor teroriste, se afirma ca gazdele israeliene le-au prezentat oaspetilor tehnicile unitatilor speciale ale fortelor armate israeliene si ale politiei nationale israeliene, descriindu-le metodele si tehnicile folosite de israelieni in operatunile antiteroriste.

Potrivit acelorasi surse, si alte tari si-au trimis oficialii din domeniul informatiilor pentru a invata din experienta israeliana si pentru a fi informati si instruiti de catre omologii lor israelieni. Aproape in fiecare saptamana, spun sursele, sediile din Tel Aviv ale Mossad, Shabak si Aman au oaspeti din America de Sud, Africa, Europa de Est si de Vest, si Asia de Sud, inclusiv din tari ca Indonezia, cu care Israelul nici macar nu are stabilite relatii diplomatice.

Vizitatorii vorbesc si despre mijloacele prin care se poate bloca finantarea militantilor palestinieni cu fonduri provenite din Statele Unite, Europa si America Latina.
"Sub acoperirea donatiilor catre organizatiile de binefacere palestiniene, contributiile financiare sunt directionate catre grupurile teroriste din Gaza si Cisiordania", spune un oficial israelian superior, care se ocupa cu problemele terorismului in cadrul Consiliului Israelian pentru Securitate Nationala.
"Inainte de 11 septembrie, era greu sa convingem guvernele ca banii stransi in moscheile din tarile lor se regaseau in fonduri folosite pentru a cumpara arme si explozivi in teritoriile palestiniene, care apoi erau folosite impotriva israelienilor nevinovati. In ultimii doi sau trei ani observam ca se da mai multa atentie afirmatiilor noastre si ca exista o disponibilitate mai mare de cooperare. Am furnizat in cateva ocazii numele organizatiilor caritabile si numarul conturilor bancare din Marea Britanie, Italia, Paraguay, Argentina si cateva alte tari, iar serviciile de securitate din tarile respective au urmat informatiile noastre si au actionat in consecinta. Au fost perchezitionate birouri, confiscate documente si, in unele cazuri rare, au fost inghetate conturi bancare."

In plus, cel putin de doua ori pe an, delegati din diversele ramuri ale comunitatii israeliene de informatii viziteaza Statele Unite pentru a schimba informatii si a se angaja in sedinte de brainstorming cu omologii lor americani. Aceste discutii sunt "sincere, deschise si apropiate", potrivit unei surse din comunitatea de informatii israeliana.

Datorita, in parte, acestor schimburi de idei, Statele Unite au fost capabile sa copieze si sa invete metodele de lupta antiterorista israeliene. Chiar daca Israelul, cu siguranta, nu a inventat tehnici cum ar fi rapirile clandestine sau folosirea pozitiilor chinuitoare in timpul interogatoriilor, a fost una dintre primele tari care au folosit aceste tehnici ca parte a unei campanii antiteroriste mai largi.


Tehnici similareCand Statele Unite au invadat Irakul si au rasturnat regimul lui Saddam Hussein, in 2003, apropierea dintre SUA si Israel a devenit si mai accentuata.

Fortele americane s-au aflat intr-o lupta sangeroasa si indelungata impotriva insurgentilor irakieni din orase si sate, un conflict care semana in mod straniu cu cel pe care Israelul il poarta cu palestinienii din Cisiordania si Gaza.
Americanii au stiut la cine sa apeleze pentru consiliere.

Potrivit ziarelor americane si britanice, soldatii americani au calatorit in Israel pentru a se antrena intr-o locatie care reproducea un oras arab, pe care armata israeliana o folosise pentru a se antrena in razboiul de gherila urbana din teritoriile ocupate. Iar fortele de aparare israeliene au trimis specialisti in razboiul urban la Fort Braggm, in North Carolina, ca sa ajute fortele speciale americane in operatiunile indreptate impotriva insurgentilor.

Deloc surprinzator, fortele americane din Irak au inceput sa foloseasca o serie de tactici intrebuintate anterior de israelieni in teritoriile ocupate. Atunci cand puscasii marini au executat scotociri, casa-cu-casa, pentru a gasi insurgentii, ei au folosit baterii de atac portabile, cu care au gaurit zidurile, pentru a evita intrarea in case prin usile ce puteau fi minate - aceasta este una dintre tehnicile clasice de lupta in conditii de gherila urbana, imprumutate de la israelieni.

Fortele americane au inceput si sa demoleze casele si cladirile folosite de insurgenti, imitand astfel controversata practica israeliana de a folosi buldozerele pentru distrugerea caselor militantilor palestinieni si ale familiilor acestora.
La fel ca israelienii, si americanii au incercuit satele si cartierele suspectate ca ar proteja insurgenti si au infiintat puncte de control pentru populatia irakiana din zona.

"Nu vad nici o diferenta intre noi si palestinieni", declara un irakian pe nume Tariq, cotidianului The New York Times, in 2003. "Nu ne-am asteptat deloc la asa ceva, dupa ce Saddam a cazut."

Ofiterul american insarcinat cu deja faimoasa inchisoare de la Abu Ghraib, Col. Janis Karpinski, a declarat postului de radio BBC, in 2004, ca in timpul unei vizite la un centru de informatii american din Bagdad s-a intalnnit cu un israelian care se ocupase de interogarea prizonierilor irakieni.

"L-am intrebat ce facea acolo, era interpret? Era clar ca provenea din Orientul Mijlociu", a spus Karpinski, care a fost retrogradata de la gradul de general de brigada dupa dezvaluirile publice ale abuzurilor comise la Abu Ghraib. "El a raspuns: Ei bine, ma ocup cu unele dintre interogatoriile de aici. Vorbesc araba, dar nu sunt arab. Sunt israelian." Guvernul israelian a negat cu vehementa faptul ca expertii sai in interogatorii lucrau cu americanii in Irak, asa cum a facut CACI, marea firma cu sediul in Virginia, furnizoare de servicii pentru armata americana, care a executat interogatorii la Abu Ghraib.

Oricum, cateva dintre tehnicile folosite de anchetatorii americani - cum ar fi plasarea de cagule pe capul prizonierilor si expunerea lor la muzica data la maximum, ca si fortarea lor in pozitii dureroase - seamana ingrijorator de mult cu tehnicile controversate, folosite timp de decenii de serviciile de informatii israeliene.

Incepand cu ocuparea Cisiordaniei si Gazei, in 1967, serviciile de informatii israeliene - si in special Shabak a€” au interogat suspectii de terorism, arabi si palestinieni.
Ani intregi, anchetatorii Shabak au folosit metode brutale, inclusiv privarea de somn, atarnarea subiectilor de pereti si amenintarea cu violul. Tratamentul dur al subiectilor interogati era, in fapt, legala. Chiar si dupa ce, in 1987, o comisie speciala de investigatie, condusa de fostul judecator la Curtea Suprema Moshe Landau, a descoperit ca anchetatorii israelieni au folosit nu numai tortura, pentru a obtine declaratii, dar au primit chiar si ordine de la superiorii lor sa minta asupra acestui fapt in instante, aceasta a recomandat ca anchetatorii sa aiba permisiunea sa continue "presiunile psihice moderate" asupra suspectilor care ar putea avea informatii asupra unui atac terorist iminent.

Intr-o decizie din 1999, Curtea Suprema a Israelului a descris in detaliu unele dintre metodele folosite de anchetatorii israelieni. O practica deosebit de violenta era "sa scuturi puternic partea superioara a toracelui suspectului, inainte si inapoi, intr-un mod care provoaca scuturarea rapida a gatului si capului."
Curtea a notat faptul ca "metoda scuturarii poate provoca serioase deteriorari ale creierului, maduvei spinarii, pierderea cunostintei, voma si pierderea controlului urinarii, ca si puternice dureri de cap."
O alta tehnica era pozitia "shabach", care insemna ca prizonierul era asezat in intervalul dintre interogatorii pe un scaun mic, cu bratele legate in pozitii care "provoaca dureri musculare mari in brate, cat si dureri de cap."
Anchetatorii acopereau capul celor interogati cu un sac si difuzau in camera muzica "la intensitate foarte mare."

Curtea Suprema a Israelului a decis ca astfel de practici erau ilegale. Dar activistii israelieni pentru drepturile omului sustin ca interdictia folosirii acestor metode nu a fost niciodata aplicata pe deplin, si ca anchetatorii israelieni continua sa abuzeze si azi, uneori, de prizonierii interogati.

De exemplu, un oficial guvernametal palestianian, care a fost arestat si detinut de israelieni timp de sase saptamani in vara anului 2005, a afirmat ulterior ca achetatorii l-au tinut legat cate sase sau sapte ore la rand, legat in pozitia "shabach". "Mi-a provocat dureri mari in zona gatului", a declarat ministrul palestianian al muncii, Mohammed Barghouthi, pentru The Christian Science Monitor. "Dar suferinta psihica a fost mult mai rea."


Intoarcerea acasaMarwan Ibrahim Mahmoud Jabour afirma in declaratia luata sub juramant ca a fost supus acelorasi abuzuri din partea anchetatorilor americani - numai ca mult mai grave - inainte de fi predat israelienilor.

In declaratia sa, Jabour se prezinta ca fiind ceva mai mult decat un viitor membru al "jihad"-ului.
In interviuri ulterioare cu reprezentanti ai grupurilor pentru protectia drepturilor omului si cu The Washington Post, el recunoaste ca a ajutat la transportul luptatorilor al Qaeda, care fugeau din Afganistan in Pakistan, dupa invazia americana din 2001.
Un oficial american din domeniul antiterorismului l-a descris drept "un tip rau, de sus pana jos", care avusese contacte cu oficiali de rang inalt din al Qaeda.

Copilul unor refugiati palestinieni, Jabour, si-a petrecut tineretea in Iordania si Arabia Saudita, inainte de a se muta in Pakistan, in anii a€™90, ca sa studieze ingineria computerelor. In timp ce se afla in Pakistan a descoperit religia, iar cativa ani mai tarziu a incercat sa raspunda apelului facut de liderii religiosi din Arabia Saudita, care ii rugau pe credinciosi sa porneasca ""jihad"-ul impotriva rusilor din Cecenia.
Jabour a reusit sa ajunga la Kabul, unde a facut cateva luni de instructie in manuirea armelor rudimentare, intr-o tabara condusa de talibani, inainte de a i se spune ca, defapt, cecenii nu mai voiau luptatori arabi.
S-a intors in Pakistan si s-a casatorit.

Cativa ani mai tarziu, dupa ce atacurile de la 11 septembrie au provocat invazia americana din Afganistan, a simtit din nou chemarea - de data aceasta nu de a lupta pentru al Qaeda, ci "de a proteja Afganistanul ca tara musulmana." Jabour a mers in Afganistan si a incercat sa se alature unui grup de luptatori arabi, dar cand talibanii i-au parasit pe linia frontului, a decis ca si de aceasta data sa se intoarca acasa fara sa fi tras un foc.

Jabour a facut greseala sa se imprieteneasca cu o serie de fosti camarazi raniti si lipsiti de mijloace, care rataceau prin Pakistan, dupa incheirea conflictului - scrie el in declaratie.
In 2004, spune Jabour, agentii de informatie pakistanezi l-au luat cu forta, pe el si pe un prieten, intr-o masina, le-au pus cagule pe cap si i-au dus la o locatie din Lahore, unde Jabour a fost batut si torturat cateva zile, inainte ca rapitorii sai sa il predea americanilor.

Apoi, Jabour spune isi aminteste ca prin ceata ca i s-au facut sedative si ca a calatorit cu avionul. Jabour s-a trezit intr-o locatie pe care nu o poate identifica, in care spune ca oameni in uniforme negre si purtand masti l-au dezbracat de haine, l-au legat si l-au pus intr-o celula mica, unde avea drept toaleta o galeata. A stat gol si legat timp de trei luni, cu o camera video suspendata din tavan, care ii urmarea fiecare miscare.
Afara, portavoce de mari dimensiuni difuzau zgomotul unor motoare cu reactie.

Potrivit declaratiei lui Jabour, un anchetator american i-a spus ca "de fiecare data cand vei auzi acest sunet vei sti de ce esti aici" a€” cu trimitere la avioanele care se prabusisera in World Trade Center si Pentagon.

Dupa ce anchetatorii ii puneau intrebari, spune Jabour, il aruncau inapoi in celula, il legau in diverse pozitii incomode si il supuneau sunetelor sau muzicii de intensitate mare, uneori ore la rand. "Tipam la ei sa incetezea€¦ si le spuneam ca eram gata sa vorbesc", spune el.
In alte dati, anchetatorii legau o franghie de catuse si il ridicau in aer timp de cateva minute sau il inghesuiau intr-un dulap, care avea gauri pentru respirat (mai tarziu, va declara activistilor pentru drepturile omului si ziaristilor ca a fost doar amenintat ca va fi pus in acel dulap).

Dupa un an, scrie Jabour in declaratie, tratamentele au incetat sa fie atat de dure.
Era in continuare supus interogatoriilor, dar era acum intr-o celula mai mare si, din cand in cand, avea voie sa vada filme documentare pe DVD sau sa imprumute carti de la biblioteca foarte bine dotata, cu mii de volume in limba araba si alte limbi.
Pana la urma i-au dat si o tabla de desenat si o tabla electronica pentru jucat sah.

Se pare ca, la acel moment, americanii hotarasera fie ca Jabour nu mai putea avea informatii folositoare, fie ca era un peste prea mic pentru a se obosi sa il tina prizonier.
In iule 2006, un functionar de la acea locatie unde era tinut prizonier i-a spus brusc lui Jabour ca urma sa fie transferat. Americanul a spus ca nu stia unde, scrie Jabour. Ziua urmatoare, gardienii au venit la celula lui Jabour, l-au legat cu lanturi, i-au acoperit ochii cu o banderola de bumbac si i-au pus dopuri in urechi. El spune ca a fost dus la un aeroport, urcat intr-un avion si sedat, astfel ca si-a pierdut cunostinta.

Dupa ce avionul a aterizat, cateva ore mai tarziu, Jabour spune ca a fost dus intr-o cladire. Cand i-au eliberat ochii a vazut ca se afla intr-o camera cu portretele Regilor Hussein si Abdullah pe pereti.
Jabour se afla inapoi in Iordania, tara in care se nascuse.
Agentii iordanieni au inceput sa il interogheze, dar mai putin brutal.
"Anchetatorii mi-au spus ca stiu tot prin ce am trecut", declara Jabour.
Pentru prima data i s-a permis sa intalneasca un reprezentant al Crucii Rosii.
I s-a permis sa isi vada si parintii si alte rude.

Dar, in loc sa il elibereze, iordanienii l-au predat israelienilor, pe fostul prizonier al americanilor.
In vreme ce anchetatorii americani amenintau prizonierii ca ii vor preda israelienilor, pentru a-i convinge sa vorbeasca, Jabour spune ca acestia nu l-au tratat atat de rau pe cat o facusera americanii, cu exceptia faptului ca l-au perchezitonat, l-au dezbracat si l-au pus sa stea pe vine de cateva ori.

Jabour povesteste ca a fost interogat de un anchetator al Shabak, pe nume Levi, in circa 12 sedinte de cate trei, patru ore. Levi l-a pus pe Jabour sa ii povesteasca viata, in timp ce nota intr-un computer. Nici una dintre intrebari nu se referea la Israel sau la problemele de securitate nationala ale acestuia, scrie Jabour in declaratie.

Chiar si asa, Jabour a fost tinut prizonier de israelieni timp de o luna, fara sa fie acuzat oficial de ceva sau sa i se fi dat voie sa vada un avocat.
Apoi, la sfarsitul lui septembrie 2006, Jabour a avut in sfarsit ocazia sa vorbeasca cu Nizar Mahajna, un avocat din Comitetul Public impotriva Torturii in Israel, o organizatie israeliana pentru apararea drepturilor omului, care s-a intamplat sa il intalneasca pe Jabour la inchisoarea Kishon, unde avea loc audierea lui Jabour, la o instanta militara.

"Nu sunt unul dintre ei", isi aminteste Mahajna ca i-a spus Jabour, care voia sa spuna ca nu era un palestinian din Cisiordania sau Gaza. "Aveti timp pentru mine?"
"Parea foarte speriat", isi aminteste avocatul.

In octombrie 2006, surse israeliene din comunitatea de informatii au declarat ICIJ ca era cel mai probabil ca Jabour sa fie acuzat de apartenenta la o organizatie terorista, antrenament militar neautorizat si exercitarea unei amenintari la adresa securitatii statului.

Dar, se pare ca in cele cateva saptamani care au urmat, oficialii israelieni si-au schimbat parerea si au hotarat ca, la urma urmei, fostul prizonier al americanilor nu reprezenta cine stie ce amenintare.
In noiembrie 2006, cu o zi inainte ca un tribunal militar sa decida asupra extinderii detentiei, autoritatile pur si simplu l-au eliberat, redandu-l rudelor din Gaza. Actiunile CIA in Europa

---

Despre autor: