Batranul si marea... Marea nepasare

Un asa-zis boschetar. Un batran de 80 de ani care a ajuns in strada pentru ca si-a pierdut actele si n-a mai avut acces la pensie. Verigile care alcatuiesc lantul dialogului intre institutii sunt ratacite una de alta. Pentru ca ori nu se cunoaste procedura ciclului informatiilor in domeniul protectiei sociale, ori lipseste omul-cheie, care ar trebui sa o stie. Iar adaposturi pentru persoanele in dificultate nu exista.E noapte si e frig. Afara sunt sub 9 grade Celsius. Noaptea dintre 5 si 6 mai. Cativa pacienti ai spitalului municipal Mangalia sunt ingroziti de vaietele unui om: "Doaaaamneeee, iarta-ma! Cu ce ti-am gresit?". Tanguitul se repeta intr-una, obsedant, strangandu-le inimile. Este vocea unui batran si se aude de aproape, de foarte aproape. Din curtea spitalului.   Duminica dimineata pacientii ies  sa-l caute pe cel chinuit. Il gasesc rezemat de zidul spitalului, ghemuit sub un balcon, incercand sa se adaposteasca de frigul ce i-a patruns maruntaiele. Un batran de 80 de ani, cu o umflatura uriasa sub abdomen.  

UN OM. Marian Teletin, membru al Societatii pentru Drepturile Omului Constanta, a fost sunat de unul dintre pacientii impresionati de tipetele nocturne. Ajuns la Mangalia, acesta a intervenit pe langa medicul de garda, care l-a reprimit pe batran in spital pentru 24 de ore. De la batran a aflat ca se numeste Bogdan Baroncea, e din Bacau, are trei copii si a locuit pana acum in comuna 23 August. Prin septembrie i s-au furat actele. Omul a mers mai departe si a reusit sa ia legatura cu unul din fiii mosului. Dar, batranul si-a abandonat familia, iar ei acum nu au posibilitatea sa-l intretina. Intelegand situatia, Marian Teletin a mai cerut un ragaz de doua zile de la directorul spitalului. Se simte raspunzator moral pentru soarta batranului. Mailul sau adresat redactiei noastre e pornit din dorinta de a sensibiliza pe cineva, sa-l ajute sa rezolve problema, pentru ca  "acum ne gandim cu groaza ca cele doua zile se vor scurge si batranul va muri in strada, fara ca vreo institutie a statului sa faca ceva".   Datele pe care le-a obtinut el de la batran erau suficiente pentru ca oricine sa afle aproape totul despre acel om. Nu trebuia decat disponibilitatea de a discuta cu el si dorinta de a-l ajuta. Dar, din cauza problemei de sanatate pe care-o are, o hernie gigantica, omul se scapa in permanenta pe el. De aceea, miroase ingrozitor. Iar ca sa poti afla ceva trebuie sa te apropii destul de mult, pentru ca batranul e cam surd. Asa ca cei care avut vreo tentativa sa afle nu s-au apropiat suficient si-au tras cu usurinta concluzia ca e un boschetar senil. Si chiar daca-ar fi asa?    
TATAL RISIPITOR. Pas cu pas am reusit sa refacem un puzzle: viata batranului.  Toni Baroncea, fiul pe care l-am contactat, ne-a povestit: "Tata n-a mai tinut legatura cu noi de doi ani. I-am spus atunci sa vina sa stea la noi, dar n-a vrut. El si-a vandut casa aici, in Bacau, si a plecat acum vreo patru ani cu o femeie cu patru copii". Ofteaza. El si sotia lui sunt amandoi pensionati pe caz de boala, iar pensiile sunt mici. "Dac-om face rost de bani de drum, om veni sa-l luam, ca, acum, ce-a facut, a facut, dar e tatal nostru".    
Batranul locuieste in 23 August de patru ani si niciodata n-a creat probleme. Pentru ca i s-au furat actele, nu s-a mai putut duce la Bacau, sa-si ridice pensia. Chiar daca are 80 de ani, e lucid si constient. Ne spune plangand ca ar vrea sa se intoarca la Bacau, dar ca nu vrea sa stea la copii: "Eh, ca sa stai cu copiii nu mai merge". Plange din nou. "Eu nu le-am lasat nimic la copii, iar daca la copii nu le dai... nu le poti cere sa te tina... dar sa ajung eu in Bacau, sa-mi iau pensia, si ma descurc". Ca sa-si poata ridica pensia, ii trebuie actele. Acum nu mai are in buzunar decat o suta de lei vechi. Nu poate ajunge cu ei acolo si nici nu se poate descurca sa-si faca acte. Lipsa actelor, a banilor si a unui adapost l-a transformat intr-un caz social. Institutiile abilitate sa rezolve aceste cazuri ar fi trebuit sa il ajute. Insa acolo nimeni nu parea sa stie cum...     "NU SUNTEM AZIL". "La 27 aprilie a fost evacuat de proprietari din baraca in care locuia, asa ca, fiind inainte de 1 mai, am chemat salvarea sa vina sa-l ia de pe strada, pentru ca am vazut ca are probleme de sanatate si ne-am gandit sa nu i se intample ceva chiar in zilele acelea libere. Dar, in mod normal, spitalul ar fi trebuit sa ne anunte la externare, nu sa-l lase in strada", ne-a spus asistentul social al Primariei 23 August.    
Fidan Islean, economist al spitalului Mangalia, cu atributii si pe aspectul social, ne-a spus insa ca persoana in cauza nu avea probleme medicale, in afara acelei hernii inoperabile, si ca a fost tinut in ambulatoriul spitalului 24 de ore, fara internare. "A avut parte de ingrijire medicala si igienizare, dupa care i s-a dat drumul. Nu putem tine noi toate cazurile sociale, deoarece nu suntem azil pentru persoanele fara adapost." Tocmai de aceea este necesara existenta unui serviciu social intr-un spital, a unui angajat care sa cunoasca procedura prin care aceste persoane pot fi ajutate si indreptate catre serviciile cu competente in domeniu. "Noi mai avem astfel de cazuri in spital", ne-a declarat si directorul spitalului, Ion Niculescu. "Pe unul il tinem de peste un an, ca sa i se rezolve o locuinta sociala. Nu l-am dat afara. Pentru altul, care e venit din decembrie, am trimis adrese la inceputul lui ianuarie si la Politia Mangalia, si la Serviciul Public de Asistenta sociala din cadrul Primariei Mangalia, dar nu am primit pana acum nici un raspuns. Nici pe el nu l-a dat nimeni afara. Directorul ne-a promis ca-l va tine in spital pe batran pana i se va rezolva situatia.     SAPATURI. Pentru ca nu stiam cum se procedeaza in astfel de cazuri, am dat telefoane la toate institutiile despre care stiam  ca presteaza servicii in domeniul protectiei sociale. Si in Constanta, si in Bacau. N-a fost usor - situatia parea fara iesire - si nimeni nu putea sa ne indrume sau sa-si asume responsabilitatea pentru rezolvarea acestui caz. Dar, pentru ca noi deja ne-o asumasem, nu ne puteam descotorosi de ea. Impreuna cu asistenul social al Primariei 23 August, care aflase intre timp datele batranului si faptul ca acesta avea o pensie care nu mai fusese ridicata din septembrie, am reusit cu chiu cu vai sa adunam verigile ratacite si sa incropim lantul ce ar trebui sa functioneze in astfel de cazuri. Am fost trimisi de la DGASPC-uri la SPAS-uri si viceversa. Ne-am pierdut intre initialele institutiilor si judete, dar am insistat. Am aflat in primul rand ca institutiile statului nu se ingamadesc sa-si asume responsabilitatea, pentru ca nu exista adaposturi pentru batranii cazuri sociale, batranii strazii sau boschetari, cum li se mai spune.   In Constanta exista de fapt un singur camin, al Primariei, care este plin si mai are inca 500 de cereri in asteptare. Iar adaposturile Directiei Generale de Asistenta si Protectie Sociala sunt si ele supraaglomerate si sunt destinate doar persoanelor cu handicap. In Bacau, orasul de domiciliu al batranului, situatia este aceeasi.   In cele din urma, DGASPC Bacau a venit cu solutia: "Trebuie ca spitalul sa trimita o adresa catre DGASPC Constanta, sa-l preia. Acestia il vor trimite apoi pe batran cu Politia TF pana la Bacau, pentru ca exista un protocol intre aceste doua institutii pentru astfel de cazuri. La Bacau il vom prelua noi si-l vom da in grija celor de la SPAS Bacau si-l vom ajuta sa-si faca actele", ne-a dumirit Daniela Tataru, directorul adjunct pe protectia adultului al DGASPC Bacau. Pana atunci, am fost asigurati ca batranul va fi tinut in Spitalul Mangalia.     De frica presei? Toti reprezentantii institutiilor cu care am discutat au parut foarte cooperanti la telefon. Dar, am ramas cu puternica impresie ca lucrurile s-au pornit si din cauza faptului ca cel care a ridicat aceasta problema la fileul institutiilor este un om din presa. Pentru ca noi avem acces la nivel de director, insa un asistent sau un referent social nu are. El este pus sa faca adrese peste adrese si sa astepte raspunsurile tot prin adrese... Daca nu ar fi existat acesti oameni cu suflet care sa se intereseze de soarta lui, pacientul care a dat telefon si apoi acest membru al Societatii pentru Drepturile Omului, probabil batranul ar fi fost gasit mort pe strada. Si ar mai fi fost pomenit o data, in buletinul de presa al politiei, precum multi altii: "A fost gasit decedat... cunoscut om al strazii. Nu exista suspiciuni cu privire la cauza mortii". Pentru ca indiferenta nu este condamnata de Codul Penal. Ca acesta sunt multe cazuri. "Stiti cati oameni in situatia asta exista?", ne-a intrebat retoric angajata Spitalului Mangalia Fidan Islean. "N-avem cum sa-i tinem noi pe toti!" Problema cea mai grava este ca nu exista adaposturi pentru batranii ramasi pe drumuri. De aceea toate institutiile ridica de cele mai multe ori din umeri, a neputinta.      

---

Despre autor: