Elena Lupescu si Ana Pauker

Elena Lupescu a devenit in anii '30, un personaj monden, in onoarea caruia au dat receptii bancheri si industriasi autohtoni, dar si diplomati straini.
Una din promisiunile ferme facute de printul Carol sustinatorilor reintoarcerii sale in tara, fie si numai ca membru al Regentei, fusese despartirea de Elena Lupescu si impacarea cu sotia sa, printesa Elena. Dupa putin timp de la suirea pe tron, Carol o adusese insa pe metresa lui in Romania, introdusa fraudulos in tara, cu pasaportul nevestei lui Mihail Manoilescu. Faptul a surprins si a indignat pe multi politicieni.
Ziarele nu au tacut. Cu vremea insa, atacurile si aluziile s-au potolit, oamenii politici care se jurasera ca nu accepta sa stea in aceeasi incapere cu ea nici macar o secunda au ajuns sa-i sarute mana. Au existat si unele exceptii, in frunte cu Iuliu Maniu. Regele nu aparea, alaturi de metresa, in public, in sensul oficial al cuvantului, dar ieseau impreuna in restaurante sau localuri cu program de bar, multe nopti Regele petrecandu-si-le in vila Elenei Lupescu din Aleea Vulpache.
Elena Lupescu devine treptat, in anii '30, un personaj monden, in onoarea caruia dau receptii nu numai bancheri sau industriasi autohtoni, ci chiar si diplomati straini. Astfel, ziarele informeaza ca pe 2 aprilie 1936, in saloanele Legatiei Spaniei, ministrul plenipotentiar al acestei tari, Pedro Prat y Soutzo, impreuna cu sotia, au oferit un dineu in onoarea doamnei Lupescu. Inainte de aceasta, in aceeasi zi, intre orele 18-20 avusese loc un coctail oferit in onoarea aceleiasi doamne - scriau aceleasi ziare - de bancherul Aristide Blank si sotia sa, unde participasera 150 de persoane din lumea buna bucuresteana a epocii, respectiv membri ai corpului diplomatic.
Aristide Blank, care ii fusese prieten si il finantase pe Nae Ionescu, era un bancher "controversat", ca sa nu zicem falit, pe care Banca Nationala, pe cand il avea guvernator pe Mihail Manoilescu, a trebuit sa-l redreseze, la sugestia Regelui, cu bani publici.
Se intalnesc in ziarele anilor '30 formule retorice care se pot regasi in epocile ulterioare din istoria Romaniei. Astfel, expresia des intrebuintata de premierul Gheorghe Tatarescu, "Tara intreaga e un santier", sugereaza analogii cu lozincile epocii totalitare. Cand o doamna Blum, venita din strainatate, amenimnta cu "fulgerele lumii civilizate", daca nu va fi tratata cum trebuie Ana Pauker, ai sentimentul ca notiunea de "corectitudine politica" e veche de cel putin 70 de ani.
In iulie 1936, Tribunalul din Craiova condamnase un lot de comunisti, in frunte cu Ana Pauker (10 ani de inchisoare). Ziarele "Adevarul" si, mai ales, "Dimineata", au facut tevatura pentru ea mai mult din motive de... rudenie decat de doctrina. Prieten statornic cu unul dintre gazetarii importanti ai epocii de la "Adevarul", care folosea pseudonimul Scrutator, Constantin Argetoianu, descurca itele afacerii: "Blumenfeld mi-a marturisit ca zisa dama e sotia nepotului lui Emil, Marcel Pauker, al carui tata Simon Pauker e propriul frate al lui Emil. Te asigur d-le Argetoianu ca Emil Pauker, ca si Simon de altminteri, nu e catusi de putin comunist. Comunisti sunt Marcel Pauker si sotia sa Ana. Despre Marcel, lucrul n-are nici o importanta, ala e in Rusia... Emil Pauker, care nu e catusi de putin comunist, umple gazeta cu tot felul de articole ce-i dau un caracter care nu e nici al ei, nici al nostru. De cate ori, fara sa stim noi, Pauker a coborat in ateliere si a schimbat im ultimul moment, ba o notita, ba un articol chiar. Ce puteam noi face? Pauker e cel mai mare actionar, el e stapanul."
Afirmatiile lui Argetoianu din "Insemnari zilnice", unde "Porunca Vremii" e denumita "ziarul escrocului Ilie Radulescu, foaie de santaj", evaluarile sale privitoare la presa interbelica par echidistante si realiste. De aceea merita retinute: "Presa e vanduta. Ziarele primesc sume enorme din fondurile secrete ca sa mai taca asupra afacerilor regimului. Sunt platite - unele - chiar si de partidele de opozitie care au parale. Recte de unul singur, caci unul singur are parale, Partidul National Taranesc, care le-a furat cat a fost la guvern. "Zorile" lui Socor primesc de la Mihalache 300 mii lei pe luna, "Lupta" escrocilor Honigman 60.000 pe saptamana, "Facla" lui Vinea 50.000." Convergenta dintre afirmatiile lui Pandrea si Argetoianu referitoare la finantarea oculta a unor gazete interbelice este evidenta.
Titulescu, star politic international
Ziarele romanesti influente, dar si cele straine, in frunte cu cele franceze din epoca Frontului popular, au facut din Nicolae Titulescu un star politic international. Angajarea sa fara rezerve in sustinerea politicii externe a Frantei a contribuit decisiv in acest sens. Motive de ordin personal il determinau pe Stelian Popescu sa-i reproduca interviuri si discursuri tinute in strainatate, in "Universul", desi cel mai popular ziar romanesc, care patrundea in toate colturile tarii, avea o orientare opusa politicii "marelui european". Citind un elogiu adus de Lucien Bourgues, trimis special la Geneva al ziarului "Le Petit Parisien", lui Titulescu, si apoi un altul, tiparit in "Le Figaro", Argetoianu se intreaba in rabojul sau intim, pe 24 februarie 1936; "Cate milioane de lei agonisite prin munca noastra, a contribuabililor romani, au trebuit sa treaca in buzunarele apasilor presei franceze, pentru ca asemenea platitudini sa fie revarsate peste globul intreg?"
Anul sfarsitului
Anul 1936, al triumfului mediatic al lui Titulescu, avea sa fie si anul sfarsitului.
Ana Pauker In drum spre Craiova, in iunie 1936, aflat intr-un tren la care era atasat vagonul lui Titulescu, Argetoianu este poftit acolo de ministrul de Externe, prilej pentru un scurt portret demn de Mateiu. I. Caragiale (care in 1928 se dusese pana la San Remo pentru a-l intalni pe "marele european", insa acesta nu binevoise sa-l primeasca.) "Am gasit pe Titulescu - scrie Argetoianu - intins pe pat ca o curva batrana, mototolit in trei pijamale din care ieseau doua gheare si un cap aramiu. Ca o tipla intinsa pe oase, pielea lui moarta de scopit i se colora pe la crestele obrazului, dar nu in rosu, ci in verde. Iesea din el un miros de rancezeala si de pansament care se amesteca cu duhoarea celor patru catei care dormeau pe pat in jurul lui."

---

Despre autor: