Talent şi perseverentă sunt cele două calităti care l-au făcut pe Ion Banu să devină unul dintre cei mai apreciati cr
Talent şi perseverentă sunt cele două calităti care l-au făcut pe Ion Banu să devină unul dintre cei mai apreciati croitori din tară. Ba mai mult, să devină croitorul Casei Regale. Mai precis, se ocupa de tinutele militare ale Regelui Mihai, cunosc�ndu-l �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba-Iulia şi fusese numit sublocotenent. Experienta sa bogată, acumulată �n perioada interbelică, nu putea răm�ne �n umbra vremii. Bucureştiul de altădată a avut o mare traditie �n modă, iar �n frumoasa perioadă c�nd şi-a căpătat faima de micul Paris, a scos la iveală meseriaşi şi designeri buni. Atelierele şi magazinele lor se �ntindeau de-a lungul Căii Victoriei, iar acolo găseai lucruri care rivalizau cu cele de la Paris sau Viena. Pe vremuri, ca să obtii aprecierea Casei Regale a Rom�niei �n materie de haine, trebuia să ai, pe l�ngă experientă, har, inspiratie şi... diplomatie. Să nu omitem că �mbrăcămintea-standard a celor patru regi ai Rom�niei a fost haina militară. DIN �NT�MPLARE. Pasiunea şi talentul lui Ion Banu (născut la 2 februarie 1914, �n Comarnic) pentru "croitorit" au apărut de la o v�rstă fragedă. O pătanie l-a făcut să descopere că are m�nă bună: "Aveam vreo 5-6 ani şi mama mi-a cumpărat un costumaş, cu ocazia Sărbătorilor de Paşte. Aşa se obişnuia atunci. Trebuia să primeşti un lucru nou, ca să-ti meargă bine tot anul. Nu ştiu cum am reuşit, dar, din joacă, am agătat haina şi am rupt-o din fată p�nă-n spate. N-am spus nimănui de pătanie. Am luat frumos hăinuta, m-am dus �n magazie şi am cusut-o de m�nă. După aceea, am călcat-o pe un butuc de lemn şi am presat-o at�t de bine �nc�t nu s-a cunoscut o perioadă bună că haina a fost ruptă". Si-a dorit dintotdeauna să devină inginer, �nsă părintii nu l-au putut ajuta �n acest sens. Aşa că a plecat singur să facă meserie. "Ambitia mea era să fac o meserie bună. Dar, dacă nu am putut să dau la Inginerie, atunci mi-am zis să fiu un maistru iscusit, ca să obtin un venit la fel de bun ca al unui inginer. Si aşa s-a şi �nt�mplat." �n această meserie migăloasă s-a "modelat" de la 13 ani. La 16 ani era deja lucrător-croitor, căut�nd �n permanentă să se instruiască şi să fie cel mai bun. La 20 de ani era patron de atelier cu toate actele �n regulă, iar pe vremea aceea, ca să deschizi o firmă, era necesară sustinerea unui examen la Camera de Muncă. �n perioada stagiului militar, Ion era preferatul tuturor ofiterilor superiori datorită m�inilor sale "de aur". La expirarea termenului stagiar nu a fost lăsat să plece şi l-au făcut maistru-militar. "Pentru că mă specializasem �n tinute militare, eram căutat de toti locotenentii şi generalii care făceau parte din Consiliul Regal. Dar cel mai des �l �mbrăcam pe aghiotantul Regelui Mihai, colonelul Bosi. La un moment dat, au hotăr�t să mă angajeze croitorul Casei Regale. NEPRETENTIOS. La v�rsta de 25 de ani, Ion Banu era recrutat ca maistru-croitor la Batalionul de V�nători de Munte, Sinaia, proprietatea Majestătii Sale, Regele Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen. L-a cunoscut �ndeaproape pe vremea c�nd acesta era Voievod de Alba Iulia şi fusese numit sublocotenent. "Fiind maistru, eram chemat la Castelul Peleş de fiecare dată c�nd venea Regele de la Bucureşti ca să-l pregătesc de festivităti. �i ajustam sau �i croiam tinutele militare, din care nu lipseau accesoriile � decoratiile şi insignele erau la loc de cinste". Prin renuntarea Principelui Carol la tron, fiul sau, Mihai, a devenit moştenitorul tronului �n 1925, la v�rsta de 3 ani. Peste numai doi ani va deveni rege, deoarece Ferdinand I a murit �n noiembrie 1927, răpus de cancer. �n v�rstă de numai 5 ani, micul rege nu este �mbrăcat �n uniforme militare, apăr�nd �n fotografiile oficiale �n cămăşi sau maieuri albe, sau chiar �n costum de baie. �nsă tatăl său va schimba "politica" vestimentară a fostului rege-copil după �ntoarcerea pe tron, �n iunie 1930. Mihai a fost numit "Mare Voevod de Alba-Iulia", şi costumat �n concordantă cu statutul sau, �n uniforma militară. "La Castel, Regele Mihai stătea de marti p�nă vineri, c�nd pleca la Bucureşti pentru chestiuni arzătoare" �şi aduce aminte domnul Banu de �nceputul relatiei sale profesionale cu Majestatea Sa. "�n primăvara anului 1947, trebuia să fiu trimis �n Franta pentru obtinerea diplomei de angajare pentru postul oferit. S-a revocat �nsă ordinul plecării mele pentru că se �mirosise� abdicarea Regelui. Stiind faptul că unitatea mea urma să fie mutată la Sighişoara, la 13 martie 1947, am cerut demisia la cerere şi am primit aprobarea trecerii �n rezervă. Patru zile mai t�rziu, unitatea mea defila deja la gară", spunea fostul maistru-croitor. "Regele Mihai nu era un personaj pretentios şi nu vorbea de sus. Ba, dimpotrivă. Singurul lucru pe care nu putea să-l suporte era să nu fii punctual. At�ta tot". �n perioada războiului, iscusitul croitor a fost chemat de Comandantul Aviatiei engleze, Mareşalul Stephenson, care i-a cerut să-i facă echipamente
sport. "De c�te ori mergeam la el, Mareşalul vorbea cu mine doar prin translator. La finalul războiului, Mareşalul a fost at�t de impresionat de "capodoperele" mele �nc�t a vrut să mă ia cu el �n Anglia. Am refuzat, dar mai t�rziu mi-a părut rău că nu am acceptat acea propunere generoasă". "E păcat de meseria pe care o cunoşti să-ti pierzi timpul de pomană aici. Eu te voi face un mare domn", i-a spus Mareşalul talentatului croitor. După abdicarea Regelui, domnul Ion Banu şi-a continuat meseria ca patron de atelier, la Sinaia. "Pe l�ngă croitorit şi schi de performantă, o altă mare pasiune a mea au fost motocicletele. Pe atunci aveam o motocicletă nemtească Victoria, cu care am străbătut tara �n lung şi-n lat. Un litru de benzină era 1 leu şi 50 de bani", �ncheia domnul Banu un capitol din povestea vietii sale. COCHETA. �n afara amintirilor domnului Ion Banu, legate de tinutele Regelui, �nt�mplarea a făcut ca doamna Marina Tudoran, vecină cu bătr�nul croitor din Sinaia, să aibă amintiri legate de tinutele Reginei Maria. "De la mama ştiu că Regina Maria avea un cult pentru portul popular rom�nesc, fapt pentru care a creat ateliere de productie şi creatie �n incinta Castelului unde făceau costume extrem de rare, de elegante, pentru anumite zile nationale c�nd ea �nsăşi �mpreună cu domnişoarele de onoare şi cu fetele din anturaj le purtau." Pasiunea ei specială pentru costumul popular rom�nesc a creat astfel o adevărată modă. Majoritatea fetelor de măritat din perioada c�nd Maria era Principesa Moştenitoare aveau �n garderoba lor c�te un costum popular. "Tot de la mama mea ştiu că Regina Maria era o mare cochetă (domnişoarele care o admirau, printre care şi mama mea, aveau ocazia să o vadă pe aceasta merg�nd cu şcoala, cu �nvătătorii şi profesorii lor la colindele de Paşti) şi o mare admiratoare a culorii mov. De aceea la �nmorm�ntarea ei sicriul a fost ornamentat cu voal mov", subliniază Marina Tudoran. Europeană prin educatie şi prin mentalitate, Regina Maria nu şi-a ascuns niciodată preocuparea pentru vestimentatie şi slăbiciunea pentru bijuterii şi parfumuri. Devenită regină �n 1914, �n prag de război, Maria va adopta ca vestimentatie oficială uniforma de Roşiori, dar şi veşm�ntul alb de soră medicală. Din dorinta de a fi c�t mai plăcută şi de a-i impresiona pe cei cu care venea �n contact, Regina Maria era foarte interesată de aspectul ei. Toaletele, achizitionate de la Casa Patou din Paris trebuiau să-i pună �n valoare distinctia şi frumusetea, să impresioneze prin fast şi strălucire. Pentru achizitia unor toalete somptuoase, trecea peste temutele restrictii ale regelui Carol I. O contemporană o descria �n felul următor: "�mbrăcată �ntotdeauna �n rochii frumoase şi de mare efect din tul vaporos şi muselină, �mpodobite cu techini sau pene ori brodate". Bijuteriile ei erau minunate, iar Carol I achita notele de plată ale acestora. Coroana ei din aur, cunoscută din fotografiile istorice care redau frumosul profil al Reginei cu această impresionantă podoabă pe cap, reprezintă o inestimabilă piesă de artă lucrată la comanda familiei princiare de Casa pariziana Falize. Printesa Maria sugera celor cu care venea �n contact imaginea unei actrite şi nu a unui personaj princiar. "Frumoasa regină se regăsea �n mătăsuri de brocart şi voaluri vaporoase, purta bijuterii grele, primitive aproape, imaginate pentru a se potrivi cu decorul", aşa o descria Printesa Ana Maria Calimachi. UNIFORMA. Desigur, este necesară o trecere �n revistă a vestimentatiei regilor Rom�niei. �ncă de la instalare, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (a urcat pe tronul Rom�niei la 10 mai 1866) a adoptat ca �mbrăcăminte oficială uniforma de ofiter, �n primul r�nd pentru a-şi spori autoritatea �n conditiile �n care multi �l considerau un "venetic". Carol I le-a impus şi membrilor familiei regale comportamentul şi veşm�ntul său sobru. Chiar şi la �nt�lnirile particulare cu politicienii rom�ni regele apărea �mbrăcat �n uniforma militară, ceea ce impunea o atmosferă sobră, cazonă. P�nă �n ultimele clipe ale vietii, Carol I a apărut �mbrăcat �n unifoma de ofiter, veşm�nt �n care a şi fost �ngropat. Carol I nu a avut urmaşi, succesor fiind desemnat nepotul său, Ferdinand. Acesta a adoptat stilul militar de �mbrăcăminte al unchiului său, chiar şi la �nt�lnirile particulare. Chiar dacă uneori adopta o tinută "civilă", c�nd se �nt�lnea cu apropiatii săi sau cu politicienii, �n ceremoniile oficiale tinuta militară s-a mentinut, fiind simbolul autoritătii monarhiei. Carol al II-lea apare �ncă de mic �n fotografiile oficiale �mbrăcat �n uniforma militară. Mai t�rziu, pentru a sugera apropierea de "talpa tării" a fost fotografiat chiar şi �n straie de ciobănaş. Dar nu degeaba Carol al II-lea şi-a atras porecla de "regele-playboy": vestimentatia sa a devenit, cu timpul, adecvată acestui statut. �nsă, după ce va deveni rege (iunie 1930), Carol al II-lea va adopta şi el tinuta militară. EPILOG. La putin timp după interviu, Ion Banu a murit, la v�rsta de 93 de ani. Nefericita �nt�mplare ne-a dus cu g�ndul la o coincidentă uluitoare. Croitorul oficial al reginei Marii Britanii, Sir Hardy Amies, a �ncetat din viată �n 2003, tot la v�rsta de 93 de ani. Sir Hardy a petrecut 48 de ani �n serviciul reginei. Tot el a creat hainele printesei Diana şi actritei Vivien Leigh. A fost numit �n functia de croitor oficial al reginei �n 1955 şi a creat pentru aceasta zeci de modele �n fiecare an, de la rochii de bal p�nă la haine de zi cu zi. Amies şi-a deschis o casă de modă �n 1946 şi şi-a creat un stil considerat de rivalii săi "bătr�nesc şi lipsit de elegantă". Totuşi, respectul său pentru dorinta reginei de a purta haine mai degrabă confortabile dec�t elegante i-a adus, �n 1989, un titlu nobiliar. Ion Banu, chiar dacă nu a fost recompensat cu un titlu nobiliar, a dus cu el, dincolo, prestanta unor tinute ce apartin vremurilor demult apuse. Muza Regelui Ferdinand, cea purtătoare de norocMarina Tudoran are o amintire specială legată de Casa Regală a Rom�niei. "Bunicul meu era o persoană extraordinar de pedantă şi educată şi tinea o parte din registrele contabile şi de achizitii ale Casei Regale de Hohenzolern la Castelul din Sinaia. �ntruc�t era o persoană jovială, făcea parte din anturajul Regelui Ferdinand �n mod special, deoarece erau destul de apropiati ca v�rstă. El era invitat să joace �n fiecare zi de joi a săptăm�nii biliard. Acest lucru nu se petrecea la Cazinoul din Sinaia, ci la o vilişoară situată l�ngă actualul Hotel Stăvilar care mai apoi a devenit muzeul de ceramică al Castelului Peleş Sinaia (Vila Ceramica). Acolo, �n fiecare joi, Regele Ferdinand obişnuia să joace biliard �mpreună cu prieteni foarte apropiati, unii chiar �n slujba lui. Acesta avea un respect deosebit pentru salariatii săi şi o pretuire deosebită şi pentru familiile lor. Bunica mea era o femeie extrem de frumoasă, t�nără şi se �mbrăca deosebit. A atras, desigur, atentia şi admiratia Regelui Ferdinand. Astfel �nc�t acesta, c�nd avea �nt�lnirile pentru jocul de biliard, �l ruga pe bunicul să fie �nsotit şi de bunica mea, �ca muză şi purtătoare de noroc�, după cum �i spunea Ferdinand. Din păcate, această viată frumoasă a bunicii mele s-a terminat �n 1929 o dată cu decesul bunicului".
Despre autor:
