Constantin Noica si criticii sai din Securitate

Identificat drept anticomunist convins si "dusman al poporului", Constantin Noica s-a aflat permanent in vizorul Securitatii. Nu atat biografia, cat opera ilustrului carturar ingrijora politia politica a vremii. Manuscrisele filosofului de la Paltinis erau analizate minutios, din perspectiva ideologica, de oamenii regimului. Cateva documente din arhivele CNSAS demonstreaza mecanismul acestor "evaluari" si vigilenta "organelor" fata de ideile "subversive". Printre colaboratorii Securitatii in gestionarea "cazului Noica", ii regasim pe scriitorul Mihai Sora si pe istoricul Zigu Orenstein (Zigu Ornea). (Luciana Pop)
COPIE
22 ianuarie 1960
COMPLECTARE la declaratia mea din 19 ianuarie 1960
Subsemnatul SORA MIHAI, nascut la 7 noiembrie 1916 in comuna Ianova regiunea Timisoara, domiciliat in Bucuresti Str. Jules Michelet nr. 15, raionul I.V. Stalin, declar urmatoarele:
In momentul in care a venit la ESPLA lucrarea lui NOICA despre Hegel, m-am gandit ca, in cazul in care ar prezenta un interes oarecare din punctul de vedere al publicitatii, chiar cu ample modificari (insa nestructurale, adica: suprimari si adausuri), sa fie data unui referent extern competent in Hegel, care sa faca propuneri concrete. Am cazut de acord in sensul acesta cu tov. ZIGU ORENSTEIN, redactor la redactia de critica si avand studii de filozofie la baza, asupra persoanei tov. PAVEL APOSTOL, cercetator principal la Institutul de Filozofie si autor al unei lucrari despre Hegel. Tovarasul ORENSTEIN a si luat contact si a vorbit cu tov. Pavel Apostol in acest sens, spunandu-i ca avem lucrarea respectiva si ca eventual, daca este cazul am dori sa cerem avizul. Tov. ORENSTEIN mi-a comunicat ca tov. Apostol a acceptat in principiu sa fie referent.
Dupa lectura, constatand ca orientarea cartii este funciarmente idealista si ca, deci, nu poate fi luata in considerare din punct de vedere al publicitatii ei, chiar dupa ample remanieri, am socotit ca nu mai este cazul sa cerem nici un aviz extern, care nu-si avea rostul decat pentru a ne ghida in procesul de refacere a cartii prin modificari ce nu ating structura.
(ACNSAS, AFI, Dosar nr. 207,
vol. 2, f. 24-25)
* * *
Primeste: LT. COLONEL A. OLIMPIU
Sursa: SERBAN
Locul: domiciliul agentului 370/15 mai 1959
Data: 14 mai 1959
STRICT SECRET
Ex. Nr. 2
NOTA asupra lucrarii "Povestiri din Hegel" de C. Noica.
Existenta lucrarii a fost semnalata sursei in 1957 (toamna sau iarna 1957/1958) de ORNSTEIN pe atunci redactor la ESPLA redactia critica. La cererea sursei i-a predat o copie a lucrarii despre care a semnalat la vremea aceea.
Lucrarea lui C. NOICA - cunoscut filozof legionar - este una din cele mai periculoase materiale ideologice din tara care a cazut sursei in mana.
Pretextul il formeaza "povestirea" continutului Fenomenologiei spiritului de Hegel: "am cautat sa povestim limpede gandul lui Hegel" (pag. 1). Insa, chiar in "cuvantul inainte", autorul lasa sa se inteleaga limpede ca aceasta e doar un pretext: "Cu Hegel se intampla ca in viata: poti trisa". Mai mult, el arata ca Hegel (asa cum il va prezenta) "te trimite la libertatea, teroarea si ipocrizia ceasului tau, care intr-alta versiune erau si in ceasul tau" (pag. 2).
Acestui scop ii serveste lucrarea: prin aluzii, sa atace regimul de democratie populara, revolutia, ideologia marxist-leninista, spre a face apologia burgheziei si a religiei.
In vederea acestui lucru, se "povesteste" cartea lui Hegel eliminand din ea tot ce e progresist, mentinand si intarind - in schimb - tot ce e retrograd in ea. Indeosebi, se trece cu totul sub tacere dialectica si expunerile dialecticii (cu care incepe chiar "introducerea lui Hegel la Fenomenologia spiritului).
Cartea se adreseaza "tanarului" de azi, deci are intentia de a da o indrumare spre
a) o conceptie idealista,
b) o neincredere in activitatea politica in general si in cea de construire a socialismului in special,
c) o admiratie fata de burghezie si lumea anglo-saxona,
d) o conceptie de iertare universala.
Spre a reusi in aceasta, autorul nu numai ca elimina tot ce e progresist in aceasta lucrare a lui Hegel (vezi, Marx: Manuscrisul economico-filozofic din 1844, ed. rusa a operelor, vol. O; Sfanta familie... in Opere ed. rom. vol. I), dar vulgarizeaza si falsifica si elementele retrograde la Hegel, apropiindu-le de conceptia legionara "trairista" a lui Nae Ionescu (cunoasterea si actiunea umana sunt prezentate ca aventura, se propaga scepticismul, indoiala in tot si in toate etc.).
Alaturi de aceste falsificari si mistificari ideologice periculoase in sine, C. NOICA a introdus in carte o serie de afirmatii cu caracter fatis anticomunist si mistic. Intrucat ele abunda, vom alege cateva exemple, pe care le grupam pe probleme:
Una din metodele favorite ale lui C. NOICA este atacarea politicii socialiste sub forma atacului impotriva politicii in general: "politicul e intr-adevar incercarea de a realiza imposibilul... ceva din Don Quijote nu inceteaza sa va insoteasca pe toti..." (pag. 43) sau:
"In experienta politicului, constiinta omului se sminteste; ea nu mai e la locul ei" (pag. 45). Iar dupa aceasta: "Perversiunea care e in tine o vezi in afara: denunti... egoismele de clasa... pervertiti cum... aveti dreptate in pornirea voastra. Caci ordinea generala e si ea perversa si nu numai cea veche, ci oricare, orice stat e rau..." (pag. 45, subl. noastra). In alta parte, NOICA spune ca, in afara discursurilor, toata actiunea revolutionara e "un abur, o nalucire" (pag. 87). Guvernul revolutionar e doar "factiunea invingatoare", "fanatica", de aici "legea suspectilor din Revolutia franceza si din orice revolutie" (pag. 89).
"Toate revolutiile cresc din mine si se intorc impotriva mea - isi spune omul" (pag. 90). C. NOICA prezinta toate denaturarile la care supune capitalismul, drept tehnica comuna oricarei oranduiri "la mijlocul veacului XX" (pag. 103): "noi, cei care povestim, stim intr-adevar ca omul modern a faptuit nebuneste" (pag. 102). El critica "tirania unei ideologii politice, cum traim cei mai multi" (pag. 105). NOICA are indrazneala sa atace fatis regimul socialist: "Iar o societate facuta dupa chipul launtric al sclavilor acestora muncitori si liberati ar fi probabil plictisul insusi (In veacul XX noi incepem sa realizam asa ceva)". In pag. 43, intalnim o apostrofa in doi peri care, nefiind legat de textul precedent, se refera la actualitate: "Pe cand la voi, galigani ai idealului, si la voi tirani?"
O forma a atacului impotriva regimului nostru este sublinierea caracterului iluzoriu al multumirii de realizarile socialismului: "Oamenii traiesc linistiti si siguri in bogatia aparenta a vietii lor. Cateodata ei vad ca nu e bogatie. Dar ce vreti sa faca?" (pag. 4) sau: "Cati nu vor fi trait tristetea de dupa victorie?" (a revolutiei, pag. 44). Chemarea la rupere de constructia socialista apare de la bun inceput. NOICA cere cititorului sa "uite cand este" (adica in ce epoca, pag. 2). Analizelor lui Hegel li se da o rastalmacire care sugereaza caracterul trecator al socialismului: "vezi prezentul, ca sa te intorci la trecut si, pe urma, cu trecut cu tot, sa te intorci la prezent" (pag. 6). Acest scop este urmarit si cand se insinueaza ca toate societatile ("si astazi, in sec. XX", scrie el, pag. 72) sunt la fel. NOICA nici nu vrea sa ia la cunostinta existenta socialismului. De aceea, afirma ca astazi suntem intr-o perioada de trecere "ce trece?" (pag. 73) si lasa intrebarea fara raspuns, sugerand prin aceasta ca spre altceva decat ceea ce este.
Apologia exploatarii si a burgheziei se face cu mijloace diverse. Exploatarea feudala e doar dorinta de a sti ca un om depinde de altul (pag. 41). In alt loc, el scrie: "e zguduitor pentru un luptator... ca munca e mai buna decat credea" (pag. 48), sugerand ca vechiul regim nu era chiar atat de rau.
Apologia burghezului este deschisa: "Noi, cei care povestim, trebuie sa recunoastem ca... omul burgheziei era cel dintai care isi punea problema istoriei... Cine stie... daca dupa disparitia omului burghez va mai exista obiectivitate si adancime istorica" (pag. 59). El cauta sa faca "totala dreptate burgheziei" (pag. 59) prin aceea ca ea l-a dat pe Hegel. De altfel, la pag. 94, C. NOICA scrie: "noi, oameni ai burgheziei". Ca exemplu pentru curatenia morala, el se refera la "toata experienta morala a popoarelor anglo-saxone" (pag. 100).
"Este meritul aceleiasi lumi burgheze de a fi adus perspectiva... marilor religii" (pag. 103). In cartea lui NOICA se gasesc aluzii care justifica activitatea subversiva sau metodele ei: "Noi n-avem un singur nume, cum scrie pe buletine, iar cand suntem oameni adevarati, riscam sa le avem pe toate" (pag. 18). Ca solutii, NOICA recomanda: "o intelegere mutuala, o universala iertare" care "trebuie sa se iveasca pe lume" (pag. 103), fiindca "ne-am ranit si desfigurat unii pe altii". In fond, "acesta e rezultatul unic pe care-l vede in prezent" (pag. 103). In sfarsit, C. NOICA face peste tot apologia religiei, care este si solutia finala pe care o da: "oricine crede in dialectica... lucreaza la definirea lui Dumnezeu"(pag. 130). Numai prin experienta religioasa "toti oamenii" devin oameni (pag. 105), omul "e fiinta cautatoare de Dumnezeu" (aluzie la cautatorii de Dumnezeu combatuti de Lenin, pag. 106). Religia... e implinirea spiritului (pag. 10?). Toata cultura este "una a religiei revelate" (pag. 118). Trinitatea este deci a culturii (pag. 121). A gandi cu adevarat inseamna pentru ei a gandi teologic (pag. 122). Materialismul este prezentat ca identic in esenta cu idealismul (pag. 27, pag. 86). Intreaga stiinta si cultura sunt prezentate ca expresii ale religiei (pag. 124). Chemarea la amoralism il intampina pe cititor de la inceput: "fii putin necinstit, cum esti adesea in viata" (pag. 1). In alta parte vorbeste despre "huliganismele si... sacrificiile cerute de virtute" (pag. 48). C. NOICA face apologia rasismului (unitate "de sange", p. 40).
"SERBAN"
N.B.
Nota a fost ceruta agentului intrucat este necesara reg. Pitesti pentru clarificarea continutului dusmanos al acestei lucrari. Un exemplar din nota impreuna cu copia lucrarii lui C. NOICA luata de la agent va fi trimisa Dir. Reg. M.A.I. Pitesti.
LT. COLONEL DE SECURITATE
A. OLIMPIU
(ACNSAS, AFI, Dosar nr. 207,
vol. 2, f. 207-211)

---

Despre autor: