Mircea Handoca, devotatul si priceputul editor si cercetator, ma corecteaza in mai multe randuri, o data in "Observatorul cultural" si, de curand, in "Romania literara", zicand ca numaratoarea nu-i buna si ca, in fapt, Eliade nu s-a nascut cand zice
Mircea Handoca, devotatul si priceputul editor si cercetator, ma corecteaza in mai multe randuri, o data in "Observatorul cultural" si, de curand, in "Romania literara", zicand ca numaratoarea nu-i buna si ca, in fapt, Eliade nu s-a nascut cand zice ca s-a nascut (adica la 9 martie 1907), ci cateva zile mai tarziu. O fi asa cum zice dl. Handoca, dar nu inteleg iritarea si limbajul lui injurios, total neintelectual, cand discuta aceasta presupusa chestiune. Nu era mai civilizat si mai cinstit sa dovedeasca, calm si metodic, aceasta eroare (pusa in circulatie chiar de Eliade) in loc sa sara, indignat si inestetic, la gatul presupusilor lui adversari si sa profereze fel de fel de insanitati? M-au mirat, repet, asemenea reactii la un om care l-a citit pe Eliade si, daca l-a citit, putea sa inteleaga ca un detaliu de istorie literara nu se lamureste printr-un schimb de adjective. Aproape uitasem acest incident, daca nu observam, zic, ca dl. Handoca revine asupra lui in Romania literara si scrie, tot indignat si tot inestetic, despre aceeasi problema, culpabilizandu-ma a nu stiu cata oara pentru acelasi lucru. Regretabil. Nu mi se pare cea mai buna deschidere (cum anunta redactia revistei unde am publicat timp de aproape 25 de ani!) la o dezbatere, profitabila critic, despre Mircea Eliade si despre complexa sa opera. As fi uitat, probabil, si acest incident daca, tocmai cand ma pregateam sa scriu despre "omul fara destin" (cum l-a numit Cioran, in tinerete, pe Mircea Eliade), nu-mi cadeau ochii pe scrisoarea pe care o publica Adrian Paunescu in "Flacara" (9-15 martie 2007). Este o scrisoare veche (31 martie 1971), trimisa de Eliade din clinica in care era internat in urma unui "eveniment cardiac" (o pericardita provocata de o infectie la gat) tinerilor Constanta Buzea si Adrian Paunescu. E vorba, aici, de interviul pe care marele istoric al religiilor l-a acordat poetului Paunescu si de boala pe care Eliade o interpreteaza simbolic, adica de criza lui cardiaca. Hermeneutul descopera un fapt uluitor si, desigur, plin de semnificatie: criza s-a produs in chiar ziua in care el, hemenentul, implinea 64 de ani. Iata cum spune si iata, inca o data, ce inteles simbolic da Eliade zilei sale de nastere: "evenimentul cardiac (...) a avut loc exact la 9 martie, cand implineam saizeci si patru de ani; daca nici asta nu are semnificatie simbolica, atunci nu mai inteleg nimic din logica simbolului (pe care am studiat-o totusi vreo patruzeci de ani). Si semnificatia nu poate fi decat una (de) renastere: incipit vita nova"... Va sa zica 9 martie 1907 (ziua in care Eliade crede ca s-a nascut) si 9 martie 1971, ziua cand i s-a intamplat un accident cu valoare simbolica... Daca hermeneutul judeca astfel lucrurile si da justificarile simbolice pe care le da, de ce sa contrazic, eu, interpret al operei sale, logica simbolului? In fata acestei marturisiri, imi vine sa nu ma grabesc si corectez eroarea pe care o semnaleaza, cu atata lipsa de calm stiintific, dl. Handoca. Raman la 9 martie, nu la 13, pentru ca altminteri cade justificarea initiatica a lui Mircea Eliade.
Despre autor:
