Politica ne omoara!Incotro (III)

Prestatia politica din ultima perioada a lui Theodor Stolojan nu lasa loc de indoiala. Unul dintre obiectivele sale de prima importanta este indepartarea lui Calin Popescu Tariceanu din fruntea guvernului si, cum preluarea conducerii PNL, printr-un atac concertat si purtat si din interiorul si din exteriorul partidului, a esuat, atunci tinta politica urmatoare este diminuarea drastica a ponderii PNL in intentiile de vot ale romanilor.
Vehiculul politic a fost creat si se numeste Partidul Liberal Democrat. Desi nu are inca certificat de nastere legalizat, PLD a avut un start de invidiat. Are deja 30 de parlamentari si mai negociaza cu inca vreo 6; conducerea sa provizorie (Stolojan - Flutur - Stoica) are intalniri, ca de la egal la egal, cu troica din fruntea PD (Boc - Blaga - Videanu); presedintele Basescu se uita spre el, cu duiosie, nu ca la un fin, ci ca la propriul sau copil, iar sondajele de opinie publica il crediteaza cu bune procente din intentiile de vot ale romanilor. In opinia peledistilor lucrurile sunt clare. "Cel mai bine ar fi ca Guvernul sa cada in urmatoarele saptamani", spune dl Flutur, vicepresedintele "provizoriu" al PLD. Caderea guvernului ar fi, se pare, si pe placul PD si al presedintelui Basescu. Numai ca nu este asa de usor de realizat. Daca lucrurile ar depinde de ce procente au partidele in sondaje, atunci ar fi floare la ureche. Dar ele depind de numarul de parlamentari de care dispun acum partidele politice. Or, la ora actuala, si conservatorii, si pesedistii, ba probabil si peremistii par, mai degraba, dispusi sa sustina un guvern minoritar condus de catre Tariceanu, decat unul condus de catre Stolojan. Tariceanu poate pica numai prin doua modalitati: demisia sau motiunea de cenzura. Demisia nu si-o va da, decat daca e fortat din interiorul propriului sau partid, situatie putin probabila daca ne gandim ca la Congresul care incepe maine, mai mult ca sigur Tariceanu va fi reales presedinte al PNL. Motiunea de cenzura nu prea are cine s-o depuna (cel putin pana dupa alegerile europarlamentare din luna mai a.c.), sau daca, prin absurd, ar fi depusa de parlamentarii PD plus PLD, ea n-ar avea nicio sansa de a fi votata. Ne invartim, deci, intr-un cerc. Si inca unul vicios, cata vreme imposibilitatea de a iesi din acest cerc isi are originea chiar in Constitutia Romaniei. Apropo, din toate programele de postaderare elaborate pana acum de diverse partide, cel al PLD, dezbatut public ieri, are cel mai consistent capitol privind "reconstructia institutionala a Romaniei". Desi nu opteaza clar intre republica parlamentara si cea prezidentiala, peledistii avanseaza propuneri de mare interes privind reforma sistemului parlamentar, rolul guvernului si al primului ministru, caruia i-ar reveni chiar si o parte din atributiile de legiferare, reorganizarea sistemului judiciar etc.
Sigur, urmeaza necesarmente o restructurare a guvernului. Nu doar pentru ca actualul guvern are exact aceeasi asezare si "arhitectura" ca si guvernul PSD, condus de Adrian Nastase, dar oricat a amanat premierul acest proces, care nu este aducator de calm si liniste, aderarea la UE impune acum o reforma a executivului. Restructurarea e ceruta nu doar de PD si PNL, dar mai nou si de PSD. Si inca imperativ, impreuna cu un program de postaderare mai detaliat, mai concret, si convenit de principalele partide politice. Cat va fi restructurarea de radicala ramane de vazut. Pentru ca, evident, liberalii se tem ca nu cumva supunerea spre aprobarea parlamentului a noii alcatuiri, ca posturi si oameni, a guvernului sa fie un prilej de care adversarii sa profite pentru a-l rasturna pe primul ministru. Acest lucru se va intampla, probabil, daca dl Tariceanu isi va prezenta proiectul de restructurare guvernamentala pana in luna mai, cand trebuie sa aiba loc alegerile pentru Parlamentul European.
Eu cred ca ne si putem imagina ca suntem in prima decada a lunii aprilie la debutul campaniei electorale pentru euro-parlamentare. Senzatia mea este ca la aceste alegeri partidele politice vor candida fiecare pe cont propriu si nu in aliante. Protocolul Aliantei Dreptate si Adevar PNL - PD nu prevede obligativitatea de liste comune. Nici familiile politice europene de care apartin cele doua partide nu le incurajeaza in acest sens. Apoi, ar fi greu de convenit asupra raportului de candidati pe lista comuna. PD va dori, cred, sa demonstreze ca raportul de 2 la 1 fata de liberali nu este o inventie a institutelor de sondare a opiniei publice. PNL vrea sa arate ca dispune, in continuare, de un nucleu dur de aproximativ 15%, iar PLD are ambitia de a-i intrece pe liberali (si are si lideri cu mai mare notorietate!). In ceea ce priveste PSD, cred ca s-a "fript" destul cu aliantele, ii ajunge PRM, care s-a pacalit si el o data cu sindicatele din BNS si care simte in ceafa si rasuflarea fierbinte a lui Gigi Becali, nu va risca sa faca vreun act de "caritate politica". UDMR isi vede de treaba sa,
n-are de ce sa se uite nici in dreapta si nici in stanga sa.
Alegerile pentru Parlamentul European vor avea o importanta deloc de neglijat. N-ar trebui, insa, exagerat. N-ar trebui sa consideram ca aceste alegeri vor fi turnesolul care ne va indica ora exacta a raporturilor de forte intre competitorii politici, vor fi adevaratul sondaj care ne va spune cu certitudine ce scor vor avea partidele la alegerile parlamentare interne. Mai intai, se profileaza un absenteism semnificativ. Apoi, romanii participa pentru prima oara la un astfel de scrutin, a carui miza nu este clara pentru ei. Partidele, desi isi vor arunca in lupta trupele de elita, nu vor putea avea purtatori de drapel dintre cei mai cunoscuti. Va fi oricum interesant si s-ar putea ca abia rezultatele acestor alegeri sa ne aduca unele schimbari spectaculoase pe scena politica interna.
Cred ca, in pofida profetiilor dlui Valeriu Stoica si a dorintelor mai multor lideri de anvergura, tema alegerilor anticipate trebuie s-o uitam. Rezultatele optiunilor electorale din 2004 n-au fost prea fericite pentru Romania, nepermitand configurarea unei majoritati parlamentare confortabile, care sa sustina un guvern puternic. Calculul matematic arata ca orice combinatii s-ar incerca acum in parlament, cu exceptia unei mari coalitii (care sa cuprinda deci si PSD), niciuna nu are sansa de a produce decat tot un guvern minoritar. Or, pe de o parte, pentru PSD ar fi foarte riscant sa accepte acum, in an preelectoral, o participare directa la guvernare si sunt convins ca nu o va face. Pe de alta parte, nici PD si nici PNL nu se pot angaja in acest moment intr-o coalitie de guvernare cu PSD. O vor putea face, fara probleme, daca va fi cazul, dupa alegerile parlamentare viitoare.
In schimb, este absolut necesara o schimbare de guvern. Aceasta nu exclude posibilitatea ca noul guvern sa fie condus tot de catre Calin Popescu Tariceanu. Dar el trebuie sa aiba o structura noua adaptata statutului de tara membra a UE si evolutiilor survenite din 2001 si pana in prezent. Guvernul minoritar nu aduce dupa sine, in mod obligatoriu, instabilitate politica. El poate supravietui, adesea, un mandat intreg. O astfel de formula de executiv nu trebuie asociata nici cu ineficienta adminsitrativa sau cu un mecanism de decizie greoi si lent. Partidele parlamentare ar trebui sa se pregateasca pentru un astfel de tip de guvernare (minoritara) pentru 2007-2008 si de alegeri locale si parlamentare la termen, in anul 2008.

---

Despre autor: