Crimele uitate ale comunismului

In 1940, Romania Mare a disparut ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. Invadate de trupele sovietice, Basarabia si Bucovina au cunoscut primele gustul amar al comunismului impus cu forta tancurilor. Mii de crime au fost minutios documentate de autoritatile romanesti la finalul acelui an de ocupatie. In mod straniu, Comisia Tismaneanu a ales sa nu pomeneasca nimic despre ele, limitandu-se sa studieze perioada 1945-1989.
Si totusi, consecintele Pactului Molotov-Ribentropp explica - pentru respectarea adevarului istoric - si decizia de neevitat a Guvernului roman de a se alatura puterilor Axei. De altfel, obiectivul teritorial strategic al URSS - Transnistria, Basarabia, Bucovina, Tinutul Hertei, Delta si accesul la Gurile Dunarii, Insula Serpilor - a fost reocupat dupa 23 august 1944. Alta data istorica evitata de Raportul Tismaneanu.
Ignorarea crimelor in masa comise de regimul comunist sovietic impotriva romanilor in perioada 1940-1941 ar echivala, spre exemplu, cu omiterea, dintr-un Raport similar realizat in Polonia, a odiosului masacru de la Katyn. Cum ar explica, oare, polonezilor presedintele Lech Kaczinsky alegerea anului 1945 pentru un atare demers de condamnare a comunismului? Daca, pentru crima de la Katyn, Polonia a solicitat Rusiei sa-si asume responsabilitatea si sa-si ceara oficial scuze, pentru crimele comise de sovietici in Romania ciuntita nu se gaseste nimeni sa avanseze aceeasi cerere fireasca.
Va prezentam in continuare cateva extrase dintr-un studiu prezentat la conferinta internationala "Masacrele de la Katyn si rolul lor in construirea unei memorii democratice", organizata la Bucuresti de Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (INST).
Pavel Moraru, autorul comunicarii "Documente romanesti despre atrocitatile bolsevice din stanga Prutului, 1940 - 1941" (prezentata in revista "Arhivele Totalitarismului") este doctor in istorie, cu numeroase lucrari stiintifice publicate atat la Chisinau cat si la Bucuresti. Istoricul basarabean prezinta in premiera pentru publicul larg dovezi si alte date concrete despre un Katyn romanesc ocultat de sovietici si urmasii lor.
Titlul si intertitlurile apartin redactiei
Victor RONCEA
Documente ignorate
Costurile instaurarii si mentinerii regimului totalitar sovietic au fost estimate la colosale pierderi materiale si umane; au fost nimicite valori si traditii, distruse lacasuri sfinte si monumente de cultura. Prin violenta, lichidare fizica, deportari, supravegheri, intimidari etc., executate de NKVD - organul de represiune pe care s-a sprijinit regimul sovietic - s-a ajuns la mutatii in psihicul uman si la involutia intregii societati. Cei ce nu se lasau convertiti, opunand rezistenta aveau sa devina adevarati martiri.
Crimele comuniste au fost pana acum bine ascunse. Unele continua sa mai ramana asa. Organele de represiune, dupa comiterea asasinatelor, au avut grija sa le camufleze cat mai bine, incercand sa stearga urmele, sa lichideze martorii si sa rescrie istoria.
Actualmente, accesul la documentele sovietice (cel putin in Republica Moldova), care ar reflecta direct executarea atrocitatilor, este limitat, ca sa nu zicem oprit. Cu toate acestea, crimele regimului sovietic in Basarabia, Bucovina si Transnistria, comise pana la izbucnirea razboiului germano-sovietic, pot fi aflate, macar partial, din documentele romanesti din epoca - documente care, in fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca au fost desecretizate pe motiv ca apartineau inamicului invins si, deci, erau pline de "falsuri", neprezentand vreun pericol pentru regim. De regula, pe dosarele care contin documente romanesti referitoare la descoperirile facute in 1941-1943 asupra crimelor bolsevice de la est de Prut, era notat: "Materiale falsificate despre inscenarea privind represiunile executate de organele NKVD in 1941".
Tactica pamantului parjolit
Asadar, dupa un an de ocupatie bolsevica - 1940-1941 - in ziua de 22 iunie 1941 Romania s-a aliat Germaniei in Razboiul antisovietic, urmarind dezrobirea fratilor basarabeni si bucovineni de sub ocupatia bolsevica. Iar, in urma luptelor eroice purtate de trupele romane, la 5 iulie a fost eliberat Cernautiul, la 16 iulie - Chisinaul, iar la 26 iulie 1941, suveranitatea romaneasca era restaurata asupra intregului spatiu dintre Prut si Nistru.
In fata ofensivei trupelor Axei, inca de la 3 iulie 1941 conducerea sovietica a dat ordin pentru aplicarea, in zonele vestice ale frontierei, a tacticii "pamantului parjolit". Conform acestei strategii, trebuiau continuate evacuarile resurselor materiale si financiare, restul - intreprinderi industriale si comerciale, depozite, etc. - urmand sa fie distruse. Echipele speciale lasate de sovietici distrugeau tot ce nu putea fi evacuat.
Revenita in Basarabia si nordul Bucovinei, administratia romaneasca a gasit o stare dezastroasa in toate domeniile sociale. Regimul comunist distrusese toate bazele economice normale, introdusese sistemul colectivist, care suprimase "cadrele si elementele structurale ale unei vieti economice legate organic de realitati". Dupa cum scria ziarul "Curentul" (din 7 noiembrie 1942), "bolsevicii isi facusera o religie din a distruge, substituind valorile lor negative temeinicelor asezari de civilizatie. In economie, in comert, industrie, agricultura, dezordinea nu era intrecuta decat de cupiditatea antreprenorilor; nu se facea nimic, iar unde se facea ceva, era fie exploatand neomeneste materialul uman, fie urzind noi si noi mijloace pentru un plan vast de distrugere generala. In locul zidirii propriu-zise, rusii au preferat metoda comoda a transformarilor, instalandu-se sali de spectacole in bisericile noastre".
In timpul vizitei din 24 iulie 1941 la Cernauti, conducatorul statului, Ion Antonescu, constata cu mirare ca, dupa retragerea sovietica, "au ramas urmele unor barbarii fara precedent, cum nici hoardele hunilor nu au lasat in urma". "Intr-o provincie pradata, cu orasele arse, cu podurile distruse, cu fabricile nimicite si cu fruntasii satelor deportati, unde domnea haosul si anarhia, unde credinta in Dumnezeu si familie era pangarita si desfiintata", urma sa-si reia activitatea administratia romaneasca. Nu era deloc usor inceputul "acolo, unde lumea a fost incadrata prin anarhizarea sufletelor in structura unui stat comunist, international si ateu", se arata in adnotari din acea vreme aflate azi in Arhiva Nationala a Republicii Moldova.
Primele crime ale comunismului impotriva romanilor
Printre primele masuri ale autoritatilor de siguranta si ordine publica au fost identificarea si cercetarea crimelor comise de regimul sovietic in Basarabia si Bucovina pe parcursul unui an de ocupatie.
In urma investigatiilor intreprinse, autoritatile romanesti din Basarabia au constatat ca, la Chisinau, executiile s-au efectuat in beciul sediului NKVD, din strada Viilor nr 97. In septembrie 1941 au fost descoperite 87 de cadavre, dintre care 15 intr-o groapa comuna, cu mainile si picioarele legate. In curtea consulatului italian, unde NKVD-ul isi stabilise una dintre locatii, au fost dezgropate 80 de cadavre, in majoritate ramase neidentificate, intr-atat fusesera mutilate si batjocorite. Victimele fusesera arse la flacara in timpul "anchetei", iar, dupa moarte, desfigurate cu var nestins si acizi. Dupa resturile de imbracaminte, s-a dedus ca fusesera preoti, studenti, elevi, ceferisti. In subsolurile Palatului Mitropoliei fusesera amenajate celule individuale pentru "nationalistii romani".
In ziua de 7 septembrie 1941, la Chisinau au avut loc funeraliile nationale ale celor 450 de persoane gasite in gropile comune din curtile consulatului italian, Palatului Mitropolitan, Facultatii de Teologie.
La Ismail, la fostul sediu al NKVD, in subsolul imobilului din str General Vaitoianu, au fost descoperite sase cadavre (cinci barbati si o femeie), cu mainile legate la spate.
Represiunea de la Cetatea Alba
In noiembrie 1941, Biroul de siguranta al Politiei orasului Cetatea Alba a cercetat crimele comise in aceasta localitate de regimul sovietic. S-a constatat ca organele NKVD au arestat functionarii de origine etnica romana, precum si pe acei care nutreau sentimente romanesti si anticomuniste. O parte dintre cei arestati au fost deportati in URSS, iar cei considerati periculosi pentru regim au fost executati la penitenciarul din localitate, cadavrele lor fiind ingropate noaptea in cimitirul din oras, situat in imediata apropiere a inchisorii. De la inceputul lunii iulie 1940 si pana la 20 iulie 1941, au fost aduse si ingropate 19 cadavre, in 16 gropi. Majoritatea erau lipsite de haine si, potrivit paznicului, purtau urme ale torturilor. Unele erau bandajate la cap si la membrele superioare, altele aveau mainile legate, "ceea ce rezulta ca moartea a provenit prin impuscare sau in urma si din cauza torturilor la care victimele au fost supuse".
Cazul descoperit de Politia orasului Cetatea Alba a fost adus la cunostiinta Inspectoratului Regional de Politie Chisinau, care, la 9 ianuarie 1942, a dispus ca, in conformitate cu ordinul guvernatorului Basarabiei, Constantin Voiculescu, cadavrele sa fie deshumate, fotografiate si identificate, iar "reinhumarea lor sa se faca cu deosebit fast". Onorurile au fost date de o companie de muzica din Regimentul 33 Infanterie. "In sanul audientei se faceau comentarii si o severa critica a felului cum a fost administrata Basarabia de acei care, prin manifeste subversive si propaganda orala, timp de 22 de ani de zile, s-au prezentat maselor poporului ca <<luptatori pentru libertatea si fericirea omenirii>>", se arata intr-o "Dare de Seama" a Politiei orasului Cetatea Alba.
Katyn-ul romanesc uitat
Un alt caz din sirul crimelor bolsevice descoperite, cercetate si documentate de autoritatile vremii, este cel de langa localitatea Tatarca, regiunea Odesa, investigat in primavara-vara anului 1943. Autoritatile romane din Transnistria au fost sesizate ca. in apropierea localitatii Tatarca, s-ar fi gasit gropi comune cu jertfe ale asasinatelor bolsevice. La mijlocul lunii iunie 1943, organele din Transnistria si un grup de medici specialisti din Odesa (directorul adjunct al Directiei medico-sanitare a Guvernamantului Transnistriei, dr. K. I. Sapocichin, administratorul sectiei de dezinfectie, N. I. Grubianu, seful expertizei medico-legale, docentul I. I. Fidloveschi si caporalul jandarm de la Serviciul Pretoral Odesa, Grigore Tatarciuc) au cercetat terenul indicat si au constatat ca, pe o intindere de 1000 de metri patrati, se afla ingropat un mare numar de cadavre ale persoanelor executate de NKVD in urma represiunilor staliniste din anii 1938-1940, printre care s-ar fi aflat si cadavre ale deportatilor din Basarabia si nordul Bucovinei, pe care sovieticii, neputandu-i transporta in interiorul URSS, i-au impuscat. Pentru a facilita procesul de putrefactie, intregul teren a fost acoperit cu balegar.
Descoperirea de la Tatarca a socat autoritatile si opinia publica, provocand multe discutii inainte de elucidarea cazului. Dupa cum semnala Serviciul Special de Informatii la 28 aprilie 1943, prin agentul Kor-Marin, "aceasta stire a circulat in cercurile maniste si evreiesti din Capitala, fiind prezentate sub aspect contrariu celor comunicate de legatia germana si anume ca este vorba de cadavrele evreilor asasinati in diferite ocazii de germani si, mai mult chiar, maresalul (Antonescu) a plecat la Odesa pentru a inabusi acest scandal. Din soaptele inregistrate printre evreii rusofili, se pot trage indicii ca puterile aliate, cu concursul agentilor comunisti, intentioneaza, pe baza materialului strans de la declararea razboiului incoace (fotografii, declaratii ale ofiterilor romani si germani, statistici - mare parte din materialul documentar si informativ fiind detinut personal de Maniu), sa dea o replica pe plan international afacerii de la Katyn."
De asemenea, agentul Kor-Marin informa ca, in acelasi timp cu zvonul care circula ca aceste cadavre le-ar fi apartinut evreilor asasinati de germani, "se poate spune ca este vorba de asasinarea in masa a populatiei romanesti evacuate din Bucovina si Basarabia, dupa cum o alta sursa precizeaza ca ar putea fi vorba de cadavrele ucrainenilor sau a rusilor ostili regimului sovietic".
Intr-un alt document al SSI, datat 1 iunie 1943 si semnat de locotenent-colonelul Traian Borcescu, se mentiona: "Pe terenul denumit Spolka, situat la Km 7 al liniei Odesa-Ovidiopol, intre suburbia Tatarca si aerodrom, s-au descoperit gropile comune ale victimelor NKVD. Lucrarile de deshumare, ordonate de Serviciul Pretoral Militar al Odesei, au inceput la 22 aprilie 1943. Concomitent cu sapaturile, s-au intreprins cercetari pentru a stabili cu exactitate si a verifica informatiile relative la provenienta victimelor si la imprejurarile in care au fost ucise. Din declaratiile luate locuitorilor din vecinatatea terenului Spolka rezulta ca organele NKVD le aduceau noaptea, cu un camion inchis, si le aruncau in groapa comuna, care era imediat astupata si nivelata. Totodata, mai rezulta din aceste declaratii ca circulatia era cu desavarsire interzisa pe drumul paralel cu terenul in chestiune, care era pazit in mod sever.
Investigatiile au stabilit ca executiile savarsite de NKVD s-au intensificat in 1940, dupa ocuparea Basarabiei si Bucovinei de Nord.
Ioan Halip, Grigore Tatarcu si Alexandru Ivanov, locuitori din Basarbia si Bucovina, in prezent domiciliati la Odesa, adusi la fata locului, si-au recunoscut, printre cadavre, rudele lor, deportate de NKVD dupa cedarea teritoriilor.
Comisiunea pentru examinarea cadavrelor si stabilirea imprejurarilor in care au fost suprimate victimele (a stabilit ca acestea) au fost ucise prin impuscare in ceafa de la o foarte mica distanta, vechimea executiilor fiind de 2-3 ani, iar imbracamintea gasita in una din gropile comune aminteste portul basarabenilor si bucovinenilor."
Victimele terorii NKVD
Pe parcursul intregului an de ocupatie (1940-1941) al Basarabiei si nordului Bucovinei, organele NKVD si-au adus din plin contributia la instaurarea si consolidarea noului regim al "dictaturii proletariatului" in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, prin terorizarea si exproprierea taranului basarabean. Au comis un sir de crime care a ingrozit intreaga populatie a provinciei, iar pretinsii "eliberatori", in ochii basarabenilor de atunci, erau simpli criminali, preocupati de jafuri si sacrilegii.
Primele arestari au inceput chiar in timpul ocuparii teritoriului dintre Nistru si Prut, cand militari romani in retragere au fost retinuti si dezarmati de catre sovietici (au fost arestati 282 de ofiteri, din care aproximativ 100 erau activi). Erau retinuti pe motive inventate, precum desfasurarea de actiuni de spionaj impotriva URSS si adoptarea unor pozitii anticomuniste (odata ce erau militari ai regimului "burghezo-mosieresc", automat erau catalogati ca fiind anticomunisti), etc. Ofiterilor, politistilor si functionarilor statului roman, internati in inchisori, li s-a aplicat tratamentul detinutilor de drept comun, insotit de ura si batjocura. Unii, din cauza acestui tratament - al torturilor fizice si psihice - nu au rezistat si au decedat, altii s-au sinucis.
Apoi, au fost arestate toate persoanele suspecte din punct de vedere al sentimentelor fata de noul regim. Din septembrie 1940, N. Sazikin, seful local al NKVD, insista tot mai mult asupra solutionarii problemelor provocate de "elementele vechi" - adepti ai asa-zisei "romanizari" a populatiei basarabene. Erau vizati fostii oameni politici, in special din Sfatul Tarii, care votasera in 1918 Unirea Basarabiei cu Romania, fostii ofiteri din armatele tarista si alba, functionarii statului roman, oamenii avuti, indiferent de nationalitate si religie. Astfel, potrivit informatiilor detinute de serviciile secrete romanesti, la data de 18 iulie 1940, in Basarabia au fost arestati un numar de cinci fosti deputati ai Sfatului Tarii, un fost senator, doi fosti ofiteri in armata alba si numerosi functionari civili si militari romani. Faptul ca NKVD a fost atat de "eficient" in represiune intr-un timp relativ scurt demonstreaza ca acesta avea adunate materialele de acuzare dinainte de ocupatie, precum si listele cu adresele celor ce urmau sa fie arestati.
Arestarile se faceau noaptea, intre orele 1.00 si 3.00, pentru ca efectul moral (de intimidare) sa fie cat mai mare. Din cauza terorii exercitate de NKVD, sinuciderile in randul celor chemati pentru cercetari erau frecvente. Cei arestati au fost intemnitati la Chisinau si, apoi, o parte transferati la Tiraspol, deoarece in inchisoarea din capitala Basarabiei nu mai era spatiu. Au fost transformate in puscarii pana si cladirile Seminarului si Facultatii de Teologie din Chisinau.
Masacrul de la Tatarca investigat de expertii de la Katyn
Putem doar presupune ca printre victimele de la Tatarca s-ar fi aflat si detinuti basarabeni si bucovineni de la Tiraspol, dar si de la Chisinau. Pentru identificarea si stabilirea cauzelor exacte ale mortii acestora, a fost instituita o comisie speciala, condusa de dr. Alexandru Birkle, medic legist din Bucuresti - care de curand revenise de la Katyn, unde, alaturi de alti experti europeni, investigase cazul masacrarii de catre sovietici a 15.000 de militari polonezi. Dr. Birkle fusese si la Vinita, unde, la fel, se descoperisera gropi comune cu jertfe ale totalitarismului bolsevic. Din Comisie mai faceau parte dr C. Chirila, subdirector al Sanatatii din Guvernamantul Transnistriei, si cate un reprezentant al primariei municipiului Odesa, al Inspectoratului de Jandarmi Transnistria, al armatei germane si al Universitatii din Odesa.
La 6 august 1943, medicul legist Alexandru Birkle a prezentat "Raportul medico-legal provizoriu asupra cercetarilor de la Tatarca". Potrivit documentului, pana la acea data, fusesera descoperite 42 de gropi comune si reperate inca 10-20. In fiecare groapa se aflau aproximativ 80 de cadavre, adica in total 3500 de cadavre, insa se astepta ca numarul final sa fie mult mai mare, aproximativ 5000. Din cele 516 cadavre exhumate, 486 fusesera examinate medico-legal, iar concluziile care se impuneau erau urmatoarele:
- cauza mortii a fost impuscarea in partea posterioara a craniului si numai in cateva cazuri in ceafa;
- impuscarea a fost executata cu revolver militar, avand gloante cu invelis de metal de calibrul 7 milimetri si cu un revolver cu butoias, cu gloante de plumb de 5,5 milimetri; arma a fost descarcata din imediata apropiere;
- cercetarile medico-legale au demonstrat ca vechimea cadavrelor era de 3,5-5 ani, dar din studierea actelor gasite asupra lor, reiesea ca unele victime fusesera ucise chiar cu 4,5-5 ani mai inainte (1938);
- in gropi nu s-au gasit larve sau insecte, care desavarsesc procesul de putrefactie, ceea ce indica faptul ca executia a avut loc intr-un anotimp rece, iar cadavrele au fost ingropate imediat dupa impuscare;
- procesul de putrefactie fusese intarziat si din cauza numarului mare de cadavre ingropate la un loc;
- din cele 486 cadavre examinate, toate au fost gasite cu mainile legate la spate, cu exceptia unuia, la care nu s-a gasit legatura, dar care pastra urma legaturii pe maini;
- din totalul cadavrelor cercetate, sapte erau de femei si 479 de barbati, dintre care unul parea sa fi fost militar, dupa uniforma;
- asupra unui numar de 43 de cadavre au fost gasite acte (procesele-verbale de arestare sau perchezitie etc.) care au permis identificarea lor;
- cei identificati erau originari din URSS (din 1940 inclusiv Basarabia si Bucovina de Nord)
Asadar, vorbind in limbajul statisticii, mentionam ca cercetarile prealabile au dus la descoperirea a 42 de gropi comune (dar se estima ca ar fi fost 50-60), cadavre deshumate - 516, cercetate medico-legal - 486, inmormantate - 385, inca neinmormantate - 131, cadavre apartinand persoanelor cu varsta de 20-30 ani - 60, 30-40 ani - 189, 40-50 ani - 186, peste 50 ani - 81 iar 7 erau de sex feminin si 509 de sex masculin; erau 515 civili si un militar (identificare dupa imbracaminte), 43 de cadavre identificate dupa acte.
Din pacate, nu cunoastem rezultatele finale ale cercetarilor, insa si aceste date preliminare ne vorbesc despre amploarea represiunii staliniste din anii 1938-1940.
Toate aceste crime au fost metodic ascunse de regimul sovietic pe tot parcursul existentei lui, iar cei ce stiau despre ele erau identificati si lichidati. De pe urma "operatiunii de lichidare a martorilor" a avut de suferit si medicul legist Alexandru Birkle, care a luat parte la elucidarea cazurilor Katyn, Vinita si Tatarca.
Trebuie mentionat ca, intre cele trei cazuri mentionate mai sus exista o stransa legatura, dar si o coincidenta stranie: 1. toate au fost descoperite in anul 1943 si numai "gratie" razboiului germano-sovietic, izbucnit din 1941; 2. toate au avut acelasi autor - regimul stalinist -, care a utilizat aceeasi metoda de lucru in toate cele trei cazuri de asasinat colectiv;
3. toate au fost investigate de medicul legist roman dr. Alexandru Birkle; 4. gropile comune au avut un numar foarte mare de cadavre, in care erau militari, intelectuali si tarani, considerati ostili de catre regimul sovietic; 5. acestea raman neelucidate din cauza lipsei documentelor sovietice, care ar clarifica multe aspecte ce raman deocamdata necunoscute.

---

Despre autor: