Scriitorul sarb se simte izgonit din societate

Miljurko Vukadinovic este de ani buni un martor constant si un iubitor febril al literaturii noastre. Prezenta lui printre scriitori
a devenit un lucru firesc, si, bineinteles, extrem de util. Adaptat pana la identificare cu ritmul, sincopele, orgoliile, caderile si inaltimile scrisului nostru, survoland greutati de limba cu incrancenare, pricepere si pasiune, poetul si traducatorul sarb Miljurko Vukadinovici a inteles foarte bine ca, fara literatura, viata ar fi desertica si iremediabil searbada.
Miljurko Vukadinovic, de unde pasiunea pentru literatura romana?
In primul rand provine din lectura. Una din primele intalniri cu aceasta literatura a fost in liceu, cu Mihai Eminescu, intr-o antologie de poezie a romantismului european pe care a facut-o un mare admirator alliteraturi romane: poetul si eseistul remarcabil, Miodrag Pavlovic. In scurt timp au aparut doua antologii de poezie romana contemporana: una facuta de ideologul romanismului literar in spatiul iugoslav, Adam Puslojic si alta de Radu Flora si colaboratori lui, apoi o antologie din poezia lui Blaga care a fost una dintre primele traduceri in lume ale acestui mare poet si ganditor. (Vinovatul, din nou Puslojic!).
Ai inceput sa intalnesti pe viu scriitori romani.
Da, a venit si momentul intalnirii pe viu cu o multime de scriitori romani in trecere prin Belgrad spre Struga (atunci cel mai mare festival de poezie in Europa!) sau la Intalnirile Internationale ale Scriitorilor din Belgrad unde de peste cincizeci de ani vin autori de importanta mondiala din treizeci-patruzeci de tari.
Esti autorul unei complexe antologii de literatura romana contemporana, aparuta zilele acestea in importanta revista "Gradina". Sunt scriitorii romanii cititi in Serbia?
La noi exista un interes deosebit pentru literatura "vecinului nostru cel mai apropiat". Eminescu, Nichita, Sorescu sunt inclusi in programe scolare, iar Ionesco, Cioran si Eliade sunt o parte a experientei noastre intelectuale si artistice. Asta spune ceva! Literatura romana contemporana este cel mai tradusa in spatiul fostei Iugoslavii, mai ales cand e vorba de poezie. Atunci pentru mine nu e prea mare surpriza cand redactor-sef revistei "Gradina" (apare din 1900, la Nis, dupa Belgrad cel mai mare oras in Serbia). Poetul Zoran Pesic Sigma a spus dupa lectura selectiei oferita de mine revistei pe care o conduce: "Concluzia e simpla: Romania este o putere mondiala literara." Cu revista din Nis am facut cu 10 ani in urma o selectie de proza si eseistica unde au fost printre altii Eugen Simion, Paul Goma, P. Culianu, H. R. Patapievici...Stefan Banulescu, Radu Aldulescu, Radu. Stanca, Daniel Banulescu... Titlul era sincer si lung: "Romania republica literara europeana". Erau 16 autori.
Acum, dupa zece ani, ai tradus 94
de autori.
Este cea mai complexa prezentare a acestei literaturi in ultimii 25 de ani, intr-o revista straina! O buna parte din scena literara vie de azi. Autori din toate generatiile. Mai ales poeti (circa 70) din tara si din diaspora romana.
De ce nu sunt si scriitorii din Basarabia?
Nu i-am inclus pentru ca urmeaza alta "lovitura" cu ei. Am selectat in doua sectiuni: eseistica, jurnale si proza (I) si poezia(II). Simtind ca e necesar sa prezint bogata oferta de roman contemporan, am facut un eseu unde am pomenit douazeci de autori de la cei mai varstnici precum Breban, Paler, Tepeneag, pana la cei mai tineri, cum sunt: Augustin Cupsa si albanezul Ardian Kuciuk, care a scris trei romane in limba romana. La sfarsit sunt notite biobibliografice care ofera un mic portret al autorului.
Mai sunt si ilustratiile lui Vlad Ciobanu.
Marele artist contemporan Vlad Ciobanu, care foarte des imbogateste cartile prietenilor sai scriitori, este singurul ilustrator acestui numar, dar nu pe colturi si margini cum se intampla des, ci cum merita!
Ai lansat la Targul "Gaudeamus" si o "Antologie a Avangardei Sarbe", un tom masiv, de 460 de pagini. O munca greu de apreciat in cateva cuvinte.
Nimic nu e usor. Am energie destula (niste prieteni imi spun Vulcan-escu!) si lucrez tot timpul.
"Antologia de Avangarda" e numai o parte din "lovitura" pe care a dat-o editura ieseana "Princeps edit", condusa de optzecistul Daniel Corbu. Au mai aparut doua volume de avangarda rusa si urmeaza avangarda germana, portugheza, maghiara...
Trebuie sa recunoastem ca literatura sarba, este mult mai vizibila
ca literatura romana.
Si da si nu. Cand spun da, am in vedere faptul ca noi am trait in comunismul mai moale (sa nu spun cu fata mai umana) si literatura noastra a circulat prin Europa mai usor. Premiul Nobel pentru Ivo Andric (1960), a strans interes mare pentru proza noastra contemporana. Pavic, Kis, Vasko Popa, si alti cativa chiar si mult mai tineri precum sunt Albahari (1950), Velikic (1953), ...Goran Petrovic (1963) sunt deja publicati peste tot.
Ce dureri il incearca pe scriitorul sarb
in momentul de fata?
Scriitorul sarb ca si colegul sau roman se simte izgonit din societate. Profesia lui nu se respecta, munca lui e platita mizerabil (onorariile modeste, rare, simbolice), conditii de trai si supravietuire din literatura sunt lipsa. Poveste lunga si trista, mai bine sa schimbam subiectul... am spus destul... Este de fapt si cazul meu.
Ai publicat si multe volume din propria poezie, in Romania. Te consideri in buna masura acum si scriitor roman?
E prea devreme sa spun da, dar faptul ca am publicat 7 volume de versuri scrise in romaneste, plus o carte de fabule postmoderniste ("Leul in pielea magarului", 2006), spune ceva. M-au surprins criticii, cand au constatat ca din poetul limbii sarbe optzecist, am devenit poet roman nouazecist! Totusi, mai respectata mi se pare munca sau misiunea mea de traducator. M-au fortat colegii scriitori romani, prietenii mei, sa traduc cu un nativ de aici cartile din sarba. Am facut asta in colaborare cu regretata Maria Mutici, cu poeta si traducatoarea Laura Ghita, cu scriitorul Constantin Abaluta; cel mai mult insa, cu tanarul poet Traian Manta, care a fost studentul meu, cu fiul meu Vlastimir si cu altii. Cu poetii sloveni avangardistul Srecko Kosovel si unul dintre cei mai importanti poeti de azi, Tomaz Salamun, am facut 42 de volume (din sarba, din romana si din slovena).
Ai intr-adevar o energie scriitoriceasca de invidiat. Are sanse Miljurko Vukadinovic, literatura romana sa scoata, in sfarsit, capul in lume?
Mult mai mare decat economia sau alte sfere de exprimare. Cultura si cartea sunt identitatea acestui popor, ca resurse spirituale si umane. Literatura romana nu e neaparat necunoscuta; trebuie insa sa fie mai bine si mai mult tradusa, sa circule mai liber si sa fie mai citita!
Astea sunt suferinte vechi. Macar sa ne amagim ca le vom insanatosi.

---

Despre autor: