Hari Seldon, ex catedra

M-am hotarat sa reintru mai masiv in ceea ce a mai ramas din fandomul SF - adica lumea creatorilor si consumatorilor de fantezie si sa incerc ceea ce ma bucur sa va spun ca intotdeauna mi-a reusit: coagularea unor echipe de tineri de toate varstele in jurul ideilor si actiunilor lansate de inainte-mergatori. Va voi descrie, de pe pozitia lui Hari Seldon - va amintiti, personajul asimovian care aparea, ca holograma, ori de cate ori societatea galactica intra in impas atat marile ispravi ale trecutului (Colectia de Povestiri SF a revistei "Stiinta si tehnica", Almanahul SF, antologiile anilor 80, zecile de cenacluri in care fierbea societatea tanara, pregatindu-se pentru explozia din Decembrie 1989) dar voi semnala carti, filme, site-uri pe Internet sau intamplari din stiinte si tehnologii in care savantii depasesc SF-ul, poate voi lua si pozitie relativ la unele ragete in desert ale unor comentatori frustrati - dar mai ales ma voi stradui sa va aduc in fata personaje importante ale acestei societati civile care a fost fandomul SF al mileniului trecut.
Voi incepe astazi cu cel-de-curand-plecat-dintre-noi, admirabilul pedagog care a fost Doru Pruteanu. L-am cunoscut la primul Romcon tinut la Iasi cred ca in 1981 alaturi de "Quasar"-istii Dan si Lucian Merisca, George Ceausu, Razvan Haritonovici, Sorin Antohi (pe ultimul il asigur ca ii pastrez aceeasi simpatie, din totdeauna, indiferent de necazurile politice si mediatice prin care trece). Timid si taciturn fiind Doru, nu l-am observat de la bun inceput. Cand insa mi-a venit cu povestirea "Omul cel tacut, inelul si fata blonda" (scrisa in colaborare cu Dan Merisca) mi-am dat seama ca ma aflam in fata unui creator cu potential urias, caci tonul si atmosfera povestii, literatura, personajele, melancolia degajata de pagini m-au facut sa public lucrarea si in Almanahul Anticipatia si intr-una din antologii (pe care le scoteam, in anii 90, pe banda rulanta, la mai toate editurile, in tiraje de peste 100.000 de exemplare!). Am ramas cu "quasar"-istii ieseni in contact permanent, am lucrat impreuna cu ei la editarea unor almanahuri si antologii, la diseminarea libertatii-din-creierul-propriu intr-un numar cat mai mare de biblioteci publice si particulare am lucrat furibund, cu frenezie, convins fiind ca trebuie sa aducem si la noi libertatea, drepturile omului, viata normala a lumii civilizate a Occidentului. Am reusit si societatea ne-a pastrat in fata, respectandu-ne pentru ceea ce am facut si cerandu-ne sa ne implicam in mersul pe mai departe. Cativa dintre noi au intrat solid in mass-media (Cristian Tudor Popescu si B. Ficeac in jurnalistica, Lucian Merisca la Radio Iasi, Lucian Ionica TVR Timisoara, M. Badescu la TVR, St. Ghidoveanu la Radio Romania Tineret), apoi eu am facut pasul catre Presedintia Romaniei si Guvern si i-am luat alaturi de mine pe cei cu care mersesem pana atunci si stiam ca se poate merge cu ei mai departe: Doru Pruteanu, Serban Ursu, Razvan Haritonovici, Sorin Repanovici, Catalin Grosu. In proiectarea strategiei pentru tineret Doru Pruteanu mi-a fost colaboratorul cel mai apropiat si nu numai atat, ci el si cu Serban Ursu s-au dovedit organizatori foarte buni ai inefabilului, ai tesaturii fine din care este alcatuit socialul, al gandurilor, ideilor si proiectelor puse in practica pentru binele oamenilor.
Eu am parasit la un moment dat Ministerul Tineretului si Sportului, urmare a unui proces politic pentru care luptasem, democratia. Doru insa a ramas, a luptat pe baricade pana la ultimele zile ale vietii sale, cea atat de nedrept si grabit curmata. Din nenumaratele etape ale bataliei noastre comune din viata publica, aleg doar un scurt moment, o invitatie pe care ne-o face un organism de tineret din Scotia, si pe care o onoram, s-a petrecut chiar in timpul WorldCon-ului (Congresul SF Mondial) de la Glasgow, in 1995, un spectacol planetar superb la care, alaturi de Doru Pruteanu si de mine, asistau alte cateva zeci de romani. Locuiam in aceeasi camera modesta de hotel luxul nu este una din pasiunile mele si in a 3-a sau a 4-a zi de deplasare am parasit orasul Glasgow cu trenul, pentru intalnirea programata la Edimborough. Am avut, amandoi, cateva ceasuri splendide, traversand Nordul Marii Britanii, printre coline verzi si munti pitici, sub un cer albastru-mov, strabatut de clabuci de nori albi, ne-am intalnit, la Edimborough, cu cei care ne invitasera, le-am vorbit despre ce faceam noi, la celalalt capat al Europei, ne-au aratat ce faceau ei, am mai vizitat, impreuna, un splendid stadion de rugby, ne-am intors, pe un apus de soare indescriptibil, spre orasul lui James Watt, inventatorul masinii cu abur, cel care a demarat, in lume, Era Industriala. Seara am aflat ca, la doar 60 de ani, scriitorul John Brunner se hotarase sa paraseasca lumea noastra, alegand un univers paralel. I-a tinut un discurs de adio scriitorul Robert Silverberg, invitandu-ne la sfarsit, sa insotim iesirea din scena a lui Brunner cu un ropot de aplauze. Asta va invit si eu acum sa faceti, pe toti cei care iubiti viitorurile si imaginatia: sa innobilam memoria prietenului nostru Doru Pruteanu cu ropotul de aplauze pe care il merita acest soldat al culturii si slujitor al educatiei care a fost consilierul ministerial si scriitorul Doru Pruteanu.