Gorbaciov, iluzia de la Rasarit

In 1987, unii scritori romani isi puneau mari sperante in vizita lui Mihail Gorbaciov in Romania. Potrivit unei note secrete a Securitatii, ei se asteptau ca aceasta vizita sa fie urmata de o deschidere a tarii spre exterior si de o liberalizare a vietii interne. Cartea alba a Securitatii, una dintre cele mai importante contributii postdecembriste la abordarea fostei institutii comuniste dintr-o perspectiva strict stiintifica (1), diferita fundamental de abordarea neobolsevica din ultimul timp, nu reda documente privind reactia scriitorimii la alte vizite ale tarilor de la Kremlin. Daca le-ar fi redat, in ideea ca in Arhive ar fi asa ceva, am fi avut posibilitatea de a sesiza o diferenta fundamentala de atitudine fata de popasul lui Mihail Gorbaciov la Bucuresti in 1987. Daca fruntasul perestroikai si al glasnostului e asteptat cu sperante, ba chiar si cu o anume simpatie, Hrusciov, Brejnev fusesera asteptati de scriitori, de intelectuali in general, cu suspiciune, daca nu chiar cu antipatie. Motivul? Scriitorii, ca si intelectualii romani in general, stiau ca pentru liderii de la Moscova, Romania, ca si toate tarile din est, era o simpla colonie ruseasca. Tot ce venea de la Moscova, inclusiv sub forma unor vizite oficiale, nu putea sa aduca decat porunci de aliniere neconditionata a Bucurestilor la meandrele politicii sovietice.
Era altfel politica lui Gorbaciov fata de Romania? Fireste ca nu. NEMULTUMIRI. Contrar unor iluzii asumate de scriitorii romani, dar si unor zvonuri abil raspandite si intretinute de agentura KGB din Romania, Mihail Gorbaciov era un brav continuator al politicii de diktat a tarilor rosii de la Kremlin fata de partidele comuniste din tarile asa-zis fratesti si, prin asta, fata de popoarele din lagarul socialist. Noua echipa de la Moscova era profund nemultumita de echipa de la Bucuresti. Dar nu pentru ca i se rupea sufletul de mizeria in care ajunsesera romanii in ultimii ani ai domniei lui Ceausescu sau pentru ca avea oroare de dictatura cenusie a lui Ceausescu Batranul. Era nemultumita deoarece echipa de la Bucuresti nu urma in chip automat politica noii echipe de la Kremlin, de salvare a comunismului prin vopsirea unei fatade de liberalism. Sa fim lucizi! In istoria postbelica a comunismului, liderii de la Kremlin au tratat tarile din est ca simple colonii rusesti. De aceea, orice mica schimbare in politica de la Moscova trebuia sa fie urmata de schimbari identice in politica echipelor din tarile lagarului. Cand Stalin a purces la o politica antisemita, Gheorghiu Dej s-a executat rapid, eliminandu-i din conducerea partidului pe Ana Pauker si pe Vasile Luca. Venit la putere cu gandul de a se afirma dand in predecesor, Hrusciov a inceput sa faca presiuni asupra Bucurestilor pentru a condamna excesele stalinismului. Cand, urmare a Revolutiei din Ungaria, Moscova s-a intors la duritatea stalinista, in Romania s-a trecut de indata la un nou val de teroare. Tot la porunca lui Hrusciov! Desigur, au fost momente cand pretentia Kremlinului de fi Inalta Poarta a socialismului s-a dovedit benefica popoarelor din est: destalinizarea hrusciovista, de exemplu. Cei cativa care isi exprimau entuziasmul erau fie agenti de influenta ai Moscovei, fie naivi, care credeau ca Perestroika romaneasca va insemna posibilitatea ca ei sa scrie ca in capitalism, primind bani ca in socialism. Realitatile postdecembriste i-au lecuit de aceasta iluzie. Vizita lui Gorbaciov a avut loc intre 25 si 27 mai 1987. Pentru cei care se mai iluzionau a fost ca un dus rece: 1. Contrar asteptarilor, in public, Gorbaciov n-a suflat un cuvant despre realitatile tragice din Romania; 2. Lui Gorbaciov i s-a organizat o primire in stil ceausist. Sute de mii de oameni scosi pe traseu, securisti travestiti in dansatori populari prinzandu-l in hore atent supravegheate, ovatii la mitingul comun. Fruntasul unui altfel de comunism - un comunism fara cultul personalitatii - s-a lasat scaldat intr-o asemenea atmosfera regizata, fara a schita nici cel mai mic protest. In plus, contrar asteptarilor, nu si-a ingaduit nici un contact cu oamenii de rand. Fidel Castro, intr-o vizita anterioara la Bucuresti, a fost mult mai spontan. De ce s-a comportat Gorbaciov mai ceva decat Stalin venit la Bucuresti? Pentru ca el voia doar schimbarea lui Ceausescu, pe care nu-l suferea, si nu schimbarea conditiilor de viata ale romanilor. Ceea ce a si reusit prin lovitura de stat de la 22 decembrie 1989. La ora la care scriem aceste randuri, autorul Cartii albe a Securitatii, Mihai Pelin, se zbate intre viata si moarte la Spitalul Fundeni. Daca exista un Dumnezeu al cercetatorilor seriosi, Mihai Pelin trebuie salvat!

---

Despre autor: