Transnistria - o noua perspectiva romaneasca

In contextul integrationist romanesc (NATO, UE),neglijarea informatiilor de la sursa, din spatiul nistrean, reprezinta o valenta nepermis de neglijata atat a politicului, cat si a presei de analiza romanesti. Aceasta neglijenta duce la perpetuarea prejudecatilor decizionale si de imagine in mentalul colectiv autohton, cu reverberatii de intelegere deficitara in plan international.
Importanta strategica a Transnistriei nu se cere demonstrata: este punctul cel mai vestic al influentei Federatiei Ruse, in contact direct cu un NATO extins si joaca rolul virtual al unui Kaliningrad de Sud. Ea trebuie decriptata in mod profesionist, dar si pe intelesul opiniei publice consumatoare de media. Or, in acest domeniu, carentele sunt mari. Momentul 2006 este unul de exceptie cu care cu greu ne mai putem intalni: transformarile din zona sunt, pe cat de neasteptate, pe atat de spectaculoase. Majoritatea covarsitoare a publicului romanesc percepe (filtrat de presa) spatiul nistrean ca pe unul ostil, conflictual si totalitar. Cliseele vizeaza depozite mentale de imagini negative: criminalitate, droguri, armamente, trafic de persoane. Astazi, cand diferenta dintre clisee si realitate s-a diminuat semnificativ, consideram ca e momentul abordarii unor proiecte mult mai curajoase.
Adoptarea fratelui vitreg
Daca Romania si Moldova sunt frati buni, dar cam certareti, Transnistria este fratele vitreg. Ne place, ori nu ne place, cateva adevaruri trebuie rostite, si ele nu sunt rostite tocmai de decizionalii nostri responsabili cu "externele". Indiferent de culoarea politica, in momentele acestea in care orice diplomatie constructiva a esuat, responsabilii nostri (MAE, Guvern, Presedintie) sunt pe langa subiect, tocmai pentru ca nu se sprijina pe adevarurile evidente.
Sa pornim cu esentialul, problema-cheie: ne place ori nu ne place, Transnistria este o structura statala aievea. Acolo traiesc peste 600.000 de oameni, din care un numar infim poate fi considerat vinovat de actiuni criminale, si care au acceptat prin referendum secesiunea din motive psihologice clare. La momentul istoric 1990, cu un URSS in prag de destramare, grupuri compacte de rusi si rusofoni s-au trezit peste noapte cu statut de minoritari in cadrul unor state nationale nou constituite. Efectele au fost aceleasi in toate statele succesoare Uniunii Sovietice. Fortele politice retrograde au dorit conservarea puterii pe segmente si au declansat conflicte sangeroase. Transnistria e doar un exemplu. Dar acel moment istoric este depasit astazi,. El e mentinut in viata artificial de cei care au inca totul de pierdut - un Vladimir Antiufeev, de pilda. in acest timp s-au structurat forte noi, mai lucide si mai pragmatice, a caror abordare a viitorului este in contradictie flagranta cu propriile elite de putere.
Nici macar obisnuitele adaosuri, "autoproclamata", "nerecunoscuta" nu se potrivesc cu realitatea. in clipa de fata, Republica Moldova este o structura statala federativa neproclamata, cu doi subiecti. Ne place, ori nu ne place, Federatia Rusa, Ucraina, OSCE si UE sunt state si organisme garante, tocmai ca o recunoastere a situatiei din teren. Orice disociere a calitatii de garant, de minima recunoastere, anuleaza insasi starea de pace, face caduca starea de non-beligeranta atinsa prin efort comun si aduce servicii grupurilor carora le convine perpetuarea tensiunii . Iar astfel de grupuri exista atat in Transnistria, cat si la Chisinau si la Bucuresti.
O semirecunoastere a Transnistriei vine si din asistenta tacuta, discreta si eficienta a numerosi experti in stingeri de conflicte din zone cu o istorie prodigioasa in domeniu, ca Irlanda de Nord. Oameni ca Lordul Hilton sau Joe Camplisson, adevarate referinte in domeniu, au pus umarul la stingerea conflictului moldo-nistrean in cadrul procesului de la Nitra (Slovacia, 1994). Cati politicieni romani "cu staif" cunosc aceste aspecte, astazi? Nici n-au cum, pentru ca prima lor grija a fost sa fuga de aceasta problema ca de ciuma, inca de la sfarsitul sangerosului an 1992.
Putini dintre decizionalii nostri - mai degraba, putinii specialisti din serviciile secrete - cunosc si faptul ca la Tiraspol este in plina desfasurare un proces amplu de transfer de putere, ca o noua generatie de manageri mai tineri si nemurdariti de crime, s-a grupat in forme noi de expresie politica, iar sfarsitul epocii smirnoviste a inceput. Un roman de trista faima, colaborator apropiat al lui Igor Smirnov, Grigorie Maracuta, a fost inlaturat fara menajamente de la conducerea Parlamentului nistrean. Cel care a facut-o, Evgheni Sevciuc, este presedintele miscarii reformiste Obnovlenie ("Renovarea"). Sevciuc va candida cu sanse mari in decembrie 2006 la presedintia micii republici. Peste toate aceste evenimente "locale", dar cu efecte in toata regiunea, pluteste si umbra lui Victor Gusan, magnatul de la Sheriff. De pe acum, relatiile cu noile forte ar trebui sa devina prioritare. Fara ura, fara ranchiuni si fara resentimente de tip Razboi Rece.
Reunificarea intereselor economice
O oferta separata, o mana intinsa pe baze comerciale, n-are nimic de-a face cu implicarea directa in procesul de pace. Ea ar servi intereselor tuturor factorilor economici, care isi dau seama tot mai clar ca legatura dintre dezvoltarea economica neingradita si cresterea gradului de prosperitate e singura cheie viabila pentru detensionare, armonizare, incredere si schimbarea mentalitatilor revansarde. Reunificarea intereselor economice este seriosul preludiu al reunificarii politice.
Iar daca, la Chisinau, elita de putere se crispeaza la astfel de idei, cei de la Tiraspol sunt, categoric, mai pragmatici. si din ce in ce mai deschisi. Iar cai sunt destule.
Un birou al Camerei de Comert din Bucuresti deschis la Tiraspol, dar si un reprezentant al Camerei de Comert Nistrene la Bucuresti ar debloca mentalitati intepenite in resentimente, fara sa contravina flagrant unui statut de beligeranta subinteles de lasii politicii conflictuale. Ar fi un gest de pace.
Multi din copiii din Moldova vin in vacante in Romania, chiar si din Transnistria. Dar acestia sunt filtrati de Chisinau. Ideal ar fi ca Guvernul Romaniei sa invite sute de copii, mai ales din familii ruse si ucrainene, care, apoi vor servi cauza reconcilierii mult mai bine decat cohorte de diplomati sclerozati. Am fost in familii rusesti care vad in Romania Vestul prosper si care isi indeamna copiii sa invete romaneste, pentru universitati ulterioare. N-am citit nimic despre asa ceva in presa de la noi.
Ministrul Economiei nistrene, Elena Cernenko, mi-a spus ca asteapta capital romanesc in Transnistria si ca exista fonduri nistrene apte de investitii serioase in Romania. Poate aude cineva si la Camera de Comert Bucuresti.
Poate ca nici nu e nevoie sa se distruga insemnele regimului comunist si statuile lui Lenin din enclava ex-RSSM; Hollywoodul ar plati enorm pentru aceste "exterioare", altceva decat butaforia inexpresiva din studiourile proprii.
Privatizarea celui mai mare combinat de coniacuri din fosta URSS e in toi, iar primul pas ar fi demersurile - usoare, de altfel, interesul e comun - pentru deschiderea unui magazin de prezentare al KVINT Tiraspol. Succesul ar fi total.
Trei state romanesti cu sanse mai mari, impreuna
Cel care mi-a vorbit recent despre acest fapt a fost Vladimir Ostanin, juristul Camerei de Comert din Tiraspol, exprimand o speranta care cuprinde tot mai multi nistreni din noile generatii, plini de ambitii, dar blocati de izolarea secesionista.
Sorin Rosca Stanescu afirma intr-un recent editorial ca "trebuie sa ne tinem de neamuri", o premiera in opinia de presa de la noi, numindu-i pe cei trei lideri. Basescu, Voronin, Smirnov (maine, poate, Sevciuc), acesti "omologi" romani, trebuie convinsi din exterior de marile avantaje ale impacarii istorice. Daca in privinta lui Voronin, lucrurile sunt ambigue - el nu doreste extinderea autoritatii romanesti pentru ca intreaga piramida de putere al carui beneficiar si dirijor este, s-ar prabusi - in privinta elitei de putere de la Tiraspol, in profund glisaj spre deschidere, lucrurile sunt mai simple. Nistrenii produc mult si bine si trebuie sa vanda, iar conditionarile rusesti au devenit sufocante.
Poate ca lucrurile se vor rezolva mai simplu decat ni se pare noua acum, totul tine de o raspundere neasumata pana in prezent. Tine de curaj si de viziune.
Referendum in Transnistria
In Transnistria va avea loc, pe 17 septembrie, un referendum privind independenta acestei regiuni fata de Republica Moldova, informeaza BBC. O decizie in acest sens a fost adoptata de catre parlamentul transnistrean, sau Sovietul Suprem - cum este numit de catre administratia de la Tiraspol. Decizia a fost adoptata aproape unanim. In favoarea ei au votat 38 din cei 39 de deputati prezenti in sala, iar unul s-a abtinut. Sovietul Suprem de la Tiraspol numara 43 de deputati. Autoritatile de la Chisinau au anuntat ca nu vor recunoaste rezultatele referendumului, pe care il considera ilegal. Potrivit Agentiei oficiale de stiri din Transnistria, Olvia-press, locuitorii regiunii vor fi chemati sa raspunda la doua intrebari: daca sunt de acord ca Transnistria sa fie independenta de Republica Moldova si daca accepta ca, pe viitor, regiunea sa se uneasca cu Rusia.
"Vointa poporului"
Grigore Maracuta, deputat in Sovietul Suprem de la Tiraspol, a explicat pentru BBC: "Intotdeauna conducerea Moldovei spunea ca poporul care locuieste in republica noastra Nistreana este de acord sa intre in componenta Moldovei, sa formeze o tara comuna cu ea, dar numai conducerea e impotriva. Haideti si-om intreba poporul daca el e de acord sa faca asa cum propune conducerea Moldovei.
Liderul administratiei transnistrene, Igor Smirnov, crede ca, in prezent, are loc impartirea definitiva a teritoriului fostei URSS si, "in aceste conditii, Transnistria trebuie numaidecat sa-si stabileasca prioritatile de dezvoltare, bazandu-se pe dorinta poporului".
Stupoare la Chisinau
Decizia Sovietului Suprem de la Tiraspol a inflamat spiritele la Chisinau, care s-au grabit sa anunte ca nu vor recunoaste rezultatele referendumului "ilegal". Presedintele Vladimir Voronin s-a aratat indignat: "Ce popor locuieste in Transnistria? Ce fel de independenta cere el si fata de cine? Acolo, ca si peste tot in tara noastra, e aceeasi componenta nationala. Poate ca sunt mai putini moldoveni, deoarece, in ultimul timp, ei sunt fortati sa plece de acolo, iar in rest e acelasi lucru."
Presedintele Voronin a subliniat ca nu poate exista nici o similitudine intre cazul provinciei Kosovo si cel al Transnistriei, asa cum ar incerca sa demonstreze consilierii "unor presedinti". Aluzie clara la Rusia, care a declarat in repetate randuri ca atat conflictele din Balcani, cat si cele din spatiul ex-sovietic, ar trebui rezolvate dupa aceleasi principii. Potrivit lui Voronin, este vorba despre manevre polticianiste, menite sa "distraga atentia transnistrenilor de la problemele cotidiene"
Mai multe organisme internationale, cum ar fi Uniunea Europeana sau OSCE, dar si Ucraina, au anuntat anterior ca nu vor recunoaste rezultatele acestui referendum, pe care il considera ilegal. Ucraina pare sa fi devenit chiar piatra de incercare in cadrul Parlamentului transnistrean. Unii deputati transnistreni, printre care si Vladimir Bodnar, se declarasera nemultumiti de faptul ca referendumul va viza doar relatiile cu Rusia si nu cele cu Ucraina, fapt ce ar putea deranja Kievul. Transnistria nu este singura regiune in care va avea loc un astfel de referendum. Ele se vor desfasura si in alte doua republici separatiste din spatiul ex-sovietic - in Abhazia si Osetia de Sud - aflate oficial pe teritoriul Georgiei.

---

Despre autor: