O SARBATOARE PE ZISfintii Mucenici Epictet si Astion

In apropierea satului Dunavatul de Jos, se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care au apartinut cetatii Halmyris, unde au patimit cei doi martiri, Epictet si Astion, si ale caror moaste s-au pastrat pana in zilele noastre ca o marturie pentru noi a credintei lor.
Sfantul Epictet era originar din partile Rasaritului si a crescut in frica lui Dumnezeu. Invrednicindu-se de harul preotiei si ducand o viata evlavioasa, Dumnezeu l-a rasplatit cu darul facerii de minuni. Adeseori, prin puterea rugaciunii sale, putea deschide ochii orbilor, vindeca pe leprosi si pe ologi si scotea duhurile necurate din cei indraciti.
Astion era un tanar chipes, nepot al senatorului roman Iulian. Acesta fusese pagan, ca si parintii sai, dar intalnindu-se cu preotul Epictet si ascultandu-i cuvintele pline de intelepciune, s-a convertit la crestinism, iar impreuna cu parintele sau duhovnicesc a pleacat la Halmyris, unde nu era nimeni ca sa-i cunoasca.
In vremea aceea a sosit in orasul Halmyris comandantul Latronianus, ce avea de rezolvat unele probleme administrative si militare. In a 4-a zi de la sosire, acestuia i s-a raportat ca exista doi straini, care ar fi "vrajitori si ghicitori", si care, prin cuvantarile lor, au intors pe multi de la cinstirea zeilor. Comandantul s-a infuriat si a poruncit ca cei doi sa fie arestati si dusi la inchisoare iar cei doi sfinti s-au hotarat ca sa nu spuna nimic despre tara lor, ci numai sa marturiseasca faptul ca ei sunt crestini, acesta fiind numele, neamul si patria lor.
Cand au fost dusi la judecata, Latronianus abia putea sa le priveasca fetele lor stralucind ca soarele. Marturisindu-si credinta lor in Iisus Hristos, cu puterea Caruia savarseau toate minunile de care erau acuzati, ei nu s-au lepadat de Acesta, pentru a se inchina zeilor. Crudul tiran s-a infuriat si mai tare si a poruncit ca cei doi sfinti sa fie legati, iar carnea de pe corp sa le fie jupuita cu gheare de fier.
Unuia dintre judecatori, pe nume Vigilantius, auzind cum cei doi sfinti marturiseau intr-una pe Hristos in timpul torturilor, nu i-au mai putut iesi din minte cuvintele lor, asa ca in a 4-a zi de tortura a sfintilor, a marturisit si el ca este crestin.
Infuriat extrem de tare pe Latronianus, a poruncit ca ranile sa le fie frecate cu sare si otet, dupa care sa fie aruncati intr-un cazan cu smoala clocotita dar, prin puterea lui Hristos, cei doi sfinti au ramas nevatamati, si au fost condamnati ca 30 de zile sa nu primeasca nimic de mancat si de baut.
Pe cand cei doi erau torturati, la Halmyris a sosit un strain, care l-a recunoscut pe Astion, si a mers la parintii lui, care nu stiau nimic despre el, povestindu-le tot ceea ce vazuse. Auzind acele minunate lucruri, mama lui Astion a spus ca vrea numaidecat sa devina si ea crestina, si ca daca va fi nevoie, va infrunta si martiriul pentru aceasta. Apoi, parintii lui Astion au venit in graba la locul in care patimea fiul lor cel sfant. Dupa ce au fost infometati 30 de zile, cei doi sfinti au fost adusi iarasi la judecata si vazand ca nu ii poate invinge in nici un fel, Latronianus a poruncit ca cei doi sa fie scosi afara din cetate si sa li se taie capul.
Astfel, in ziua de 8 iulie i s-a taiat capul mai intai lui Astion, dupa care preotul Epictet, cei doi martiri sfintind pamantul Dobrogei cu sangele lor. Actul martiric spune ca trupurile celor doi erau albe ca zapada si ca cei ce sufereau de vreo boala, durere sau grija si se atingeau cu credinta de acestea sau le sarutau cu evlavie, se vindecau.

---

Despre autor: