Olga Bancik a fost o militanta - much more - antifascista, prinsa, judecata, condamnata si executata - prin decapitare, n-am inteles bine de ce, cand mecanica precisa a glontului era mai la indemana - de catre nazisti, la Sttutgart. Adevarat, in timp
Olga Bancik a fost o militanta - much more - antifascista, prinsa, judecata, condamnata si executata - prin decapitare, n-am inteles bine de ce, cand mecanica precisa a glontului era mai la indemana - de catre nazisti, la Sttutgart. Adevarat, in timpul razboiului 2 mondial. Mircea Mihaies, amicul nostru, este un universitar timisorean, demnitar bucurestean, critic literar de finete si eseist plin de rafinamente, prozator cand este in "limbo" (tranzit) de teme si subiecte care alimenteaza productia unui publicist impenitent si neinduplecat. Dupa '89, ca multi dintre noi care am intrat in jocul acesta al scrisului la gazete. Mircea Mihaies, ca anticomunist si intelectual cu "convingeri liberale", suparat, pe buna dreptate, de votul de la Strasbourg, care amana iar - si nociv, adaugam noi rapidissim - condamnarea de jure si de facto a crimelor comunismului si comunistilor ca pe crime impotriva umanitatii, declanseaza un "Blitzkrieg" publicistic, luandu-l la refec pe dl Ion Ianosi. "Inca in viata", suna cam "nasol", dar asta e adevarul incontestabil. Ca vechi, daca nu militant, al PMR/PCR, macar ca activist/ideolog/instructor al C.C. PMR/PCR-ului de trista amintire. "Teoretically speaking", pentru ca multor milioane de admiratori ai Andreei Marin si ai alde Guta-Vijelie-Salam ii cam doare-n... cot de comunism si crimele comunismului. Aici ni se aprinde si noua sangele si neputinta/ dezolarea/ dezamagirea/ revolta impotenta si refuzul de a accepta evidentele ne fac solidari cu furiile lui Mircea Mihaies. Faptul ca procesul comunistilor si al comunismului nu a avut loc si, probabil, nici nu va avea, spre stupefactia noastra europeana si nefericirea personala mioritica (am carait si marait si noi, mai mult acru decat vehementos, pe aceasta tema), ne face sa credem ca o dezbatere publica a ideologiei comuniste, cu toate consecintele politice debusate in crime de tot soiul, ar fi binevenita. Din pacate, furiile antiianosiene ale amicului Mircea Mihaies vin prea tarziu si cu mijloace inadecvate pentru tagma/ magma intelectualitatii romanesti. Unde compromisurile, increngaturile si coteriile de tot soiul n-au fost rare, unde tocmeala cu constiintele, chiar si proprii, s-a negociat pragmatic si rapid (in dosarul lui Goma publicat partial de Polirom, intr-o nota informativa semnata de sursa "Dona Alba", Marin Preda este citat cu o fraza de genul "Auzi, fa, doi copii si o nevasta nu se tin cu curajul!", cind sotia ii reproseaza ca nu are mai mult curaj sa faca si el ceva), unde radicalizarea politica a fost estompata de pseudo-"rezistenta prin cultura", in fond o acceptare tacita si o supravietuire biologica, balansand intre mizerie si bancuri "misto". Lui Mircea Mihaies i-a sarit din nou mustarul (dar asta da bine la gazeta, "good news, no news", daca ar fi comentat poeziile de dragoste ale lui Breban nu interesa pe nimeni, dar asa, iar a pus pe jar lumea buna, telefoane, indignari, e-mailuri, "Nu se poate, domnule, prea e de tot..." etc.) si l-a decapitat pe Ion Ianosi, "inca in viata", pentru crimele comise de comunistii veniti la putere cu sprijin sovietic si nu votati democratic, ca in '90, cind Tricodava si Valea Jiului voiau pensii babane si lefuri mai grascioare si nu "procesul comunismului". E trist, dar asta e. Ion Ianosi ar intra in categoria intelighentziei comuniste, care a stiut dimensiunile raului care urma sa vina si nu i s-a opus. Marxist ieri, ca si azi, ceea ce-i enerveaza si mai tare pe cei din generatia mea/ noastra, daca imi da voie M.M., Ion Ianosi isi apara cu seninatate optiunile/ convingerile, e dreptul lui intr-o lume democratica, dar trezeste indignarea celor ca M.M. sau ca mine, B.H., pentru ca nu s-a facut dreptate in Romania. Sigur ca incriminarile (unele nenuantate si nedrepte) aduse lui Eliade/ Cioran/ Noica au incins partizan spiritele, astfel ca suntem unde suntem: cu procesul comunismului in vant si cu condamnarea comunismului in apa de ploaie. Oricata dreptate ar avea M. Mihaies pe fond, acuzele dure si demascarea lui I.I. ca mare "instructor C.C." devin mai mult atac la persoana, in forma pamfletara exprimata, decat o polemica ideologica. Deplang, cu titlu personal, aceste iesiri ale lui M.M. si consider ca, oricat de "anticomunist" as fi ACUM (n-am luptat cu arma in mina langa Arsenescu si nici n-am fost in puscarie cu Arsavir Acterian), nu-i pot judeca pe Ion Ianosi si Radu Cosasu & Co in termenii propusi de amicul Mircea Mihaies. Mi-ar face placere sa-le facem impreuna o vizita sotilor Ianosi, sa bem o pacificatoare cafea, sa militam impreuna pentru un necesar proces al comunismului, dar si pentru repunerea placii dedicate Olgai Bancik (pe strada devenita Phillipide, cu toate ca pe ea a locuit Ion Pillat) si sa comentam recentele iesiri ale lui Hugo Chavez la adresa Condoleezzei. Ma tem ca pericolul unui nou "revival" comunist ar veni mai repede din tiermondism-ul sud-american, decit de la Ziuganov sau maoisto-trotkistii parizieni. Kremlinul a preluat sceptrul imperial, chiar daca metodele au ramas KGB-iste.
Despre autor:
