Anii lui Traian Basescu

Primul a fost 2004. Cand Basescu a devenit politicianul numarul unu al anului, prin castigarea alegerilor prezidentiale. Dupa ce acelasi an 2004 debutase cu un Traian Basescu aflat in fruntea unui partid de buzunar, care se invartea undeva in jurul procentului de 10 la suta din electorat si pentru care adjudecarea puterii, si inca a celei supreme, parea o himera. O imposibilitate. Mai mult, primarul general al Capitalei era izolat, marginalizat si ostracizat de adversarii sai politici, castigarea a inca unui mandat fiind problematica. Plus o caruta de probleme in interiorul propriului partid. Un dosar cat casa, cel al Flotei, statea ca sabia lui Damocles deasupra capului sau. Cu atat mai spectaculoasa a fost tripla sa victorie: castigarea alegerilor pentru Bucuresti, alianta cu liberalii si scoaterea din joc a lui Stolojan; victoria asupra Cotroceniului. Secretul este ca Basescu a avut electoratul de partea lui. Iar secretul secretului, ca a actionat ca un politician versat, atragandu-si de te miri unde suporteri. Dar si anul 2005 a fost tot al lui Basescu. In ciuda numeroaselor proiecte esuate. Sau, in mod straniu, tocmai din acest motiv.
Oricat de contestat ar fi rezultatul celei mai ample cercetari de piata facute pana in prezent, asupra a 17 milioane de persoane, de mai multe institute de cercetare de piata rivale intre ele, un fapt nu poate fi pus sub semnul intrebarii de nimeni. Si anume, ca Traian Basescu continua sa fie cel mai popular politician. Si atata timp cat, atunci cand tragem linia, constatam ca o persoana obtine cele mai multe voturi in politica, trebuie sa ne scoatem palaria. Acesta este sensul democratiei moderne. Castiga cel care reuseste sa cucereasca un numar mai mare de cetateni, indiferent de mijloace si indiferent de cultura politica a celor care-l voteaza. Regula majoritatii trebuie respectata, inteleasa si, daca este nevoie, explicata. Traian Basescu s-a comportat intr-adevar, asa cum adversarii sai politici avertizasera inca in vremurile campaniei electorale din 2004, ca un creator de tensiuni si crize, un fel de jucator la limita care, departe de a semana armonie in jurul sau, creeaza disconfort, tensiune, adversitate si chiar situatii plasate pe buza prapastiei. Anul 2005 a fost tipic pentru o definire in acest mod a comportamentului prezidential. Atat in politica externa, cat si in cea interna. Iar multe gesturi pot fi taxate - ceea ce s-a si intamplat - drept incalcari ale Constitutiei, ale moralei politice ori ale regulilor de comportament. Acesta este echipamentul in care a preferat sa se imbrace "presedintele-jucator". Mai multe proiecte politice care au facut mari valuri au esuat in mod lamentabil, dupa ce fusesera lansate de Traian Basescu cu mult zgomot si cu degetele mainii drepte intinse spre camera tv si larg rasfirate. Intre acestea, schimbarea presedintilor celor doua Camere si ai consiliilor judetene, alegerile anticipate, sistemul unicameral, condamnarea penala pentru stenograme a fruntasilor PSD, transformarea Aliantei in partid si instalarea tepelor in piata Victoriei pentru guvernantii care s-au dovedit corupti. Chiar si "solutia imorala" a coalitiei cu PC poate fi trecuta linistit la esecuri. Succesele din politica interna sau chiar cele din politica externa, care sunt mai valoroase, nu pot contrabalansa bilele negre. Si, cu toate acestea, Basescu a invins si in alegerile - virtuale - din 2005.
Secretul unui mare jucator in politica este nu numai acela de a sti sa-si pregateasca victoriile si ca, ulterior, sa le valorifice, ci si de a-si gestiona esecurile. De a transforma un esec real intr-un succes de imagine. Din aceasta perspectiva, Traian Basescu se dovedeste un maestru. Pentru ca, in fiecare dintre capitolele mai sus mentionate, el a stiut sa faca pasul inapoi la timp si cu mare dexteritate. A reusit sa isi acopere insuccesul, nu numai punandu-l pe seama altora si aratand ca proiectul esuat nu ii apartine si ca el este, de fapt, contra. Mai mult, nu a lasat timp opozitiei sa devina beneficiara a unei infrangeri a lui Basescu, pentru ca de fiecare data a lansat un alt proiect, si mai controversat. Zgomotul iscat a pus capac peste infrangere. Mereu si mereu. Pe de alta parte, toate aparitiile sale publice au fost extrem de bine gandite. Si daca nu, atunci a facut-o intuitiv. Si astfel, Basescu a reusit sa fie numarul unu in al doilea an consecutiv. Vorba lui Gheorghe: "Politica, frate!"

---

Despre autor: