Reteta de suflet

Un obicei culinar uitat, de prin satele de campie: in miezul iernii, cand crivatul zbura zapada de deasupra intinsului de grau verde, inalt de-o palma, se pregateau sarmale cu carne de porc si grau zdrobit, infasurate in foaie de varza murata, asa cum vantoasele se infasurau in sine.
In Baragan, la Stelnica, nu departe de Fetesti, lelea Maria isi invata la vremea asta nepoatele reteta deprinsa in anii cei tineri, de la bunica-sa. Si-n vreme ce staruie pe langa fete - sa se arate vrednice la zdrobitul graului in mojarul de piatra, invartind apasat cu pisalogul tot din piatra, slefuit de cate maini l-au atins - o amintire nu-i da pace: ziua in care a intrat in ograda Ion, barbata-su (flacau pe-atunci) sa o ceara de la parinti. Ea parca-l astepta si parca nu. Ii zisese din ajun ca va veni, dar parintii nu trebuiau sa stie planul lor. Isi pusese pe ea camesa curata si maica-sa o repezise, ca era treaba destula, ce-i trebuia ei haina de duminica? Si-atunci, isi luase iar haina de lucru, si-asa, negatita, numai cu-o floare dupa ureche, o gasise Ion. Si ea se rusinase. Dar asta nu trebuia sa le spuna fetelor. Era numai o vorba intre ea si ""bunelul""...
""Acuma sarmalele se fac cu orez, dar demult, tare demult, pe-aici se faceau cu grau. Se zdrobea in piulita, nu prea tare, doar cat sa plesneasca bobul si sa se farame in doua ori trei. Se calea putina ceapa, laolalta cu morcov dat pe razatoare. Graul se dadea o data in fiert, de o parte. Cand era zi de post, ii puneai putina varza tocata marunt-marunt. Cand puteai manca de dulce, adaugai carne tocata - de porc, ori vita, ori de-amandoua. Mai puneai sare, dupa cum ti-era gustul, sos de rosii, un ou - de gaseai in cuibar, ca iarna nu prea faceau gainile oua. Le amestecai pe toate, cu sare, cu piper, cu cimbru, cu verdeturi tocate si faceai sarmaua, ca si-acuma, cu frunza de varza. Pe fundul oalei: varza tocata, desarata bine. Deasupra: sarmalele, in doua ori chiar trei straturi. Foi de varza si deasupra zeama din butoi amestecata cu apa, cu sos de rosii si-o lingura cu zahar, cat sa le cuprinda si sa fiarba bine, la foc mocnit.""
Nepoatele o urmaresc in vreme ce urmeaza reteta, dupa cum o spune, si nu inteleg ce mare minune sa fie sarmalele astea ca de niciunde, de stralucesc asa de tare ochii bunicii!...

---

Despre autor: