Incepand cu Vinerea Mare a Sfintelor Pasti 2005, cand Mediafax a dat publicitatii scrisoarea Doamnei Doina Cornea in care mi se cerea sa nu mai candidez la presedintia USR in schimbul pastrarii discretiei asupra faptului ca as fi urmarit-o inainte de
Incepand cu Vinerea Mare a Sfintelor Pasti 2005, cand Mediafax a dat publicitatii scrisoarea Doamnei Doina Cornea in care mi se cerea sa nu mai candidez la presedintia USR in schimbul pastrarii discretiei asupra faptului ca as fi urmarit-o inainte de 1989 sub identitatea "Udrea", asupra persoanei mele publice si private s-a dezlantuit o campanie mediatica fara precedent, prin care demonizarea mea a atins "culmi nebanuite".
Faptul ca nici pana astazi n-am avut ocazia sa o cunosc pe Doamna Doina Cornea si nici Domnia sa pe mine, dupa cum a declarat in presa si la emisiunea de televiziune unde a intervenit prin telefon, nu a avut nici o relevanta.
Un ziar a titrat chiar ca arunc "pisica in cavoul lui Ulici", pornind de la supozitia mea ca in 1997 era posibil ca Domna Doina Cornea, pe care continui sa o stimez si sa o admir pentru curajul de a se fi impotrivit deschis dictaturii, sa se fi intalnit la Institutul Francez cu presedintele USR de atunci, regretatul Laurentiu Ulici.
Am pomenit acest amanunt pentru a se intelege "entuziasmul" demonizarii.
Scriu aceste randuri pentru ca memoria este nu doar scurta, ci si selectiva.
In 1967, impreuna cu un grup de prieteni, intre ei mai cu seama Marian Papahagi, am intemeiat o grupare literara si apoi o revista - "Echinox". Seriozitatea si orientarea democratica a acesteia a facut ca dupa primul numar din decembrie 1968 revista sa intre in atentia lumii culturale romanesti. Dar nu doar a ei, Heidegger, Eliade, Cioran fiind prezenti in paginile acestui faimos prim numar, asa incat am fost pe loc destituit din calitatea de redactor-sef al gazetei.
In 1970 am depus la editura manuscrisul primei mele carti. Nu a fost publicat, dar a ajuns sa fie folosit ca test de competenta la reciclarile directorilor de editura de la "Stefan Gheorghiu". Dupa 5 ani de pertractari, interventii si explicatii, volumul a fost tiparit intr-un tiraj confidential. Aceeasi soarta au avut-o mai toate cartile pe care le-am publicat. Motivul era acelasi, regasit apoi in dosarul meu de urmarire deschis in 1975 din cauza "atitudinii impotriva oranduirii politice si de stat". Acest dosar de urmarire are numele de cod... "Udrea". Este un dosar pe care l-am avut in mana in vara anului 2003 si in care se afla, printre altele, rapoarte de filaj insotite de fotografii. Consecintele acestei stari de lucru au fost cele obisnuite, ascultarea telefonului, refuzul pasaportului, supraveghere, hartuire zilnica, ba chiar si interzicerea dreptului de a ma prezenta la examenul de admintere la doctorat etc.
Cu toate acestea am scris, cartile mi-au fost distinse cu premii ale USR si cu premiul Academiei, au fost traduse in strainatate.
Astazi citesc ca sunt un submediocru, "un nimeni", ca "m-am facut om datorita functiei".
Tot ce am scris si am facut public, inclusiv textele citite de Europa Libera pentru care eram chemat "la ordine", proveneau dintr-o acuta nevoie de a-mi pastra libertatea. Nu am fost inainte de 1989 decat un scriitor care vroia sa spuna ca traiam cu totii intr-o "utopie neagra". Toate cartile mele au aceasta tema, a impotrivirii la dictatura pe diferite cai si prin diferite mijloace. Dar cine mai citeste astazi carti?
Asa se face ca in ziare citesc lucruri incredibile despre acest personaj "Udrea", numele de cod al urmaritorului Doamnei Doina Cornea, pe care nu am cunoscut-o, si al lui Nicolae Steinhardt, o uriasa personalitate a spiritualitatii romanesti, cu care nu am avut nici un fel de relatii. Nu am facut parte din cercul sau de prieteni, nu eram nici macar intr-o relativa apropiere. Am inteles din ziare ca "Udrea" s-a intalnit de mai multe ori cu N. Steinhardt, eu nu m-am intalnit nici pe strada, nici la biserica, dupa cum s-a scris, niciodata. O simpla investigatie in randul prietenilor lui Steinhardt ar fi lamurit lucrurile.
Acest "Udrea" urmaritor participa la actiuni rocambolesti - afla in secret ordinea de zi a unei sedinte de Consiliu al USR cand aceasta era publica si la Bucuresti, si la Cluj si oriunde, fiind stiuta, probabil, de "organe" inainte de a fi pusa pe hartie; sustrage in secret un articol care apare apoi in cateva mii de exemplare, in revista etc.
Toate acestea a fi bune de un roman humoristic, daca nu ar fi in acelasi timp acuze grave la adresa mea.
Inteleg ca in notele semnate "Udrea" exista tot felul de bazaconii, de barfe ordinare si de "secrete publice" cum ar fi cele privind tiparirea dictionarului profesorului Zaciu. Eu n-am vazut aceste note. Le-au vazut, in schimb, ziaristii.
Ramane limpede faptul ca, din lista de 36 de informatori pe care Doamna Doina Cornea a inaintat-o spre verificare acum cativa ani, unul singur a fost identificat.
Ma simt dator sa spun si sa repet - n-am semnat niciodata un angajament cu fosta Securitate ori intelegere de colaborare, dovada ca nu s-a prezentat nici un astfel de document. Resping ferm orice acuzatie in acest sens.
De altfel, exista o regula: daca o persoana era si urmarit, si urmaritor, numele de cod trebuiau sa fie diferite.
Cei mai multi dintre noi au trait in Romania supusa dictaturii si stiu cat de mult costa si cat de greu era sa-ti pastrezi demnitatea si libertatea interioara.
De aceea faptele vietii noastre trebuie privite si cantarite cu grija si responsabilitate. Nu cred ca putem fi responsabili de intrigile, masinatiunile, intoxicarile si falsurile pe care un aparat specializat le-a folosit ca simple metode de lucru, pentru a ne controla si pentru a ne inspaimanta.
Vreau sa lamuresc o chestiune. Mi-am dat demisia din functia de presedinte al USR din sincera intentie de a nu implica USR intr-un eveniment care nu o privea si dorind ca alegerile iminente sa se desfasoare corect, libere de presiunea unei situatii inflamate. Hotararea de a nu mai candida vine dintr-o analiza lucida asupra posibilitatilor viitoare de a dezvolta un program propriu, program ce l-am indeplinit aproape in totalitate in fostul mandat. Raspunsul meu pentru mine la aceasta analiza a fost negativ. Ambele gesturi le-am facut din proprie vointa si cu deplina responsabilitate.
Nu mai imi pun nici o intrebare. Toate raspunsurile sunt stiute. Incerc sa-mi imaginez viitorul si intrevad lucruri traite deja.
12 iunie 2005

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.