Rosul si albul, ziua si noaptea

Demult, in negura vremurilor, martisorul era impletit din doua fire: unul alb si unul negru. In timp, negrul a fost inlocuit cu rosul. Poate pentru a exprima iubirea sau poate pentru a aminti de anumite sacrificii. Oricum, astazi, martisorul este facut cadou de 1 martie, de ziua Babei Dochii sau a inceputului de An Agrar.
PRIMITORII. La sfarsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De firul martisorului se agata o moneda de argint, uneori de aur. Martisorul se purta legat la mana sau era prins in piept sau la gat. Se scotea la o sarbatoare importanta a primaverii: Macinici, Florii, Paste, Armindeni sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi parliti de Soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.
FIRELE. Dupa unele informatii, martisorul se realiza din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra, si facut cadou in ziua din luna martie, cand, cu o noapte inainte, aparea pe cer Luna Noua. Aromanii puneau martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie. Asa cum aminteam, firul martisorului, funie de 365 de zile sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului nascut primavara.
Intrucat martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine ca el este autohton. Martisor au si grecii, care il leaga la picior, nu la mana. De la romani si aromani, martisorul a fost preluat si de alte popoare vecine din centrul Europei.
In unele zone etnofolclorice din Transilvania, Banat, Maramures, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar se numeste Martisor.
BABA DOCHIA. Majoritatea sarbatorilor si obiceiurilor de la inceputul lunii martie sunt legate de Dochia, personaj mitic care apare frecvent in folclorul romanesc in povesti, legende, credinte, zicale si in toponimia sacra a Carpatilor: Ceahlau, Vama Buzaului, Izvorul Raului Doamnei, Caraiman, Semenic si altele. Ca personaj mitic, Baba Dochia este zeita neolitica Terra Mater, cu Iuno si Diana in panteonul roman, cu Hera si Artemis din panteonul grec. Intre Sfanta Evdochia samariteanca, personaj real in hagiografia crestina, si Baba Dochia romaneasca sunt deosebiri, dar si multe asemanari. Evdochia
s-a nascut in Cetatea Iliopolei din Liban si a trait in vremea Imparatului Traian. Se stie despre ea ca a fost o femeie foarte frumoasa, care si-a trait tineretea in desfrau. Spre batranete se pocaieste, este botezata de episcopul Theodot, isi imparte averea la saraci si se retrage la manastire, unde ar fi savarsit mai multe minuni. Evdochia primeste rangul de cuvioasa mucenica si o zi de celebrare in calendar: 1 martie. Astfel, Evdochia devine, pe neasteptate, dintr-un personaj marunt si cu merite indoielnice, un personaj sacru, o zeitate agrara. Poporul isi insuseste numele Dochiei crestine, mai ales ca sensul de ""Binevoitoarea"" al cuvantului din limba greaca exprima atributia fundamentala a Zeitei uzurpate. In calendarul popular, Dochia apare in ipostaza de ""baba"". La varsta senectutii apare si alt zeu din panteonul romanesc: Mos Craciun. Sarbatorile si obiceiurile care alcatuiesc scenariul ritual al mortii si renasterii Zeitei si al timpului imbatranit dupa 365 de zile se impart in doua perioade: Zilele Babei Dochia si intre 1 si 9 martie, si apoi zilele mosilor, intre 9 si 17 martie. Cele doua parti ale ciclului sunt despartite de sarbatoarea cea mare, 9 martie, moartea Babei Dochia si renasterea Pruncului Dochia, numita in calendarul popular Mosii, iar in cel crestin, Sfintii Mucenici din Sevastia. Dar aceasta este alta poveste...

Firele impletite ale martisorului simbolizeaza scurgerea timpului de la inceputul Anului Agrar si pana la urmatoarea trecere, care va fi peste un an. Este un fel de talisman, pentru ca purtatorul sa fie aparat de cele rele in toate zilele ce se vor scurge

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe