Vanatorii de formate cauta lacrimi si bataie pentru Romania

O jumatate de ora de show strain se transforma intr-o ora, doua, chiar trei, in Romania. Lungite pentru a umple mai mult spatiu de emisie in lipsa banilor, formatele straine sunt cautate cu grija printre hiturile din afara si adaptate pentru sufletul romanului.

Cele mai multe vin din Olanda, Marea Britanie, Suedia sau Germania. Casele de productie romanesti le aleg in functie de lacrimi si de conflict, iar televiziunile autohtone le intaresc cu prezentatori-vedete. Cumpararea licentei mananca aproximativ 10% din buget, spun producatorii, iar consultanta oferita de firma-mama producatoare de peste hotare poate duce la economii de 15%.

Producatorii romani pun ochii pe formate noi mai ales la targurile de televiziune internationale, de genul MipTV si MipCom de la Cannes sau Discop la Budapesta, apoi le trec prin sita. Se cauta tot timpul „o reteta verificata“, cu audienta buna in spate, spune Peter Marschall, fondatorul Paprika Entertainment, care a adus in Romania emisiunile „Schimb de mame“, „Super Nanny“, „Curat, Murdar“ sau „Te pui cu blondele?“.
Germanul a pus ochii recent, la Discop, in Ungaria, pe sitcomul de comedie „My problem with women“, pe care planuieste sa-l aduca in tara. Totodata, s-a atasat si de proiectul strain „Eye for an Eye“, pe care il descrie drept „un amestec genial de «Tradati in dragoste», «9595» si «Monica Show»“, si este in cautare de telenovele cu iz local pentru piata romaneasca.

„Alegerea unui format se face dupa succesul avut in mai multe teritorii, dupa specificul postului - nu vei cumpara niciodata o emisiune cu masini pentru Romantica -, dupa adaptabilitate, dupa buget si, nu in ultimul rand, dupa intuitie“, intareste Bogdan Nicolescu, senior executive producer la Zucchero Media, aflat in spatele unor formate internationale precum „Iarta-ma!“, „Ciao, Darwin!“, „Gogomanii“ sau „Prima Iubire“.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe