25.000 de copii din Romania mai traiesc inca in orfelinate. Numarul este mare chiar si in comparatie cu tari precum Turcia.

Statul a inceput desfiintarea centrelor de plasament-mamut in care minorii au sanse minime de a evolua sanatos, dar lucrurile evolueaza greu. In Romania mai sunt inca 60 de orfelinate care au in grija cel putin 100 de copii fiecare.

O solutie mult mai buna este reprezentata de asistentii maternali. Din pacate, doar 20.000 de copii abandonati au ajuns in grija unor astfel de parinti de profesie.

Situatia copiilor abandonati din Romania este inca departe de a fi rezolvata, deoarece nu exista un sistem eficient de preventie care sa impiedice mamele sa renunte la nou-nascuti, nu exista suficienti asistenti sociali, iar romanii nu inteleg care sunt responsabilitatile unui parinte.

Citeste si:

Rata abandonului este inca ridicata in Romania, desi a mai scazut in ultimii ani. In 1990 erau ingramaditi in orfelinate, in conditii mizere, aproximativ 100.000 de copii. Acum, in centrele de plasament mai sunt doar 25.000 de minori, iar numarul lor scade in fiecare luna. Majoritatea caselor de copii mamut – in care acestia sunt tratati inuman si in afara standardelor normale de viata – au fost inchise, iar minorii au fost mutati in complexuri rezidentiale mai mici sau la asistenti maternali.
Totusi, in tara mai functioneaza aproximativ 60 de institutii de protectie, fiecare cu peste 100 de minori, unde nu li se se pot asigura acestora conditii apropiate de cele familiale. Numai la Brasov exista sase astfel de stabilimente. "Aceste institutii de tip clasic trebuie inchise si, in locul lor, trebuie dezvoltate servicii alternative bazate pe conceptul familial. E nevoie si de cresterea numarului de asistenti maternali care sa preia copiii care inca intra in sistemul de protectie", afirma stefan Darabus, director la Hope and Homes for Children (HHC) Romania. Aceasta fundatie se ocupa acum de inchiderea unui centru de plasament mamut la Bacau.

Procesul de mutare a minorilor in locatii mai mici – in apartamente, case de tip familial sau la asistenti maternali – este insa unul de durata. Lucrurile se misca greu, deoarece nu sunt fonduri suficiente in toate judetele, responsabilii din tara nu cunosc legile privind protectia copilului, iar oamenii din sistem se opun inca reformei. "Cadrul legal exista, dar el nu va fi aplicat niciodata daca mentalitatile si atitudinile invechite care influenteaza implementarea nu dispar. si, din pacate, aici lucrurile se misca mai greu. La nivel central dai o lege perfecta, dar atunci cand mergi la nivel local, te lovesti de lipsa fondurilor, de rea-vointa, de o acceptare mai dificila si mai grea a schimbarilor", a constatat Voica Pop, director UNICEF Romania, in deplasarile sale prin tara.

In institutii cu peste 100 de copii este foarte greu sa se asigure conditii bune de viata. "Acum, majoritatea acestora arata ca orice centru de profil din Europa. Poate mai putin personalul care lucreaza in ele – au salarii mici si sunt insuficienti ca numar. Fiecare copil ar trebui sa aiba un plan individual si teoretic el exista, dar nu se aplica", precizeaza Diana Nistorescu, director executiv la Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Copii.