Noua romance ataca Himalaya fara barbati

„Din proprie experienta, am vazut ca nu trebuie sa ai un metru optzeci inaltime si 70 de kilograme ca sa faci ceva pe munte“, spune raspicat brasoveanca Felicia Enache, o mina de femeie de 52 de ani, 1,54 m si 45 kg. Presedinta a Asociatiei Ghizilor Montani din Romania, ajunsa acum 16 ani pentru prima data la 7.000 de metri, ea a adunat opt „muntomane“, „cele mai bune din tara la ora actuala“, spune ea: o absolventa de marketing, un programator, un inginer constructor, un sociolog, un informatician, un consultant financiar in tranzactii de societati, o asistenta medicala si o vicecampioana nationala la sarituri cu prajina. Miza: una dintre ele sa fie prima romanca ce atinge un pisc de 8.000 de metri, mai precis virful Cho Oyu (8.201 m). Expeditia le-ar costa 120-130.000 de euro, dintre care au strins pina acum mai putin de un sfert.

Dupa ce Taina Dutescu-Coliban si Sanda Isaila, primele alpiniste autohtone pornite spre cucerirea unui virf himalayan, au disparut fara urma pe masivul Dhaulagiri (8.167 metri) in 1992, a sosit vremea ca alte romance sa-si incerce norocul cu un optmiar. Felicia Enache l-a ochit pe Cho Oyu: nu prea da bataie de cap, nu maninca prea mult timp si resurse, iar aclimatizarea se face destul de repede. „Fiind vorba de un optmiar, vremea poate sa se schimbe insa oricind. Orice munte cu zapada tot timpul anului pune probleme. Sint crevase acolo, pericole de avalansa, e posibila ratacirea, sint probleme de vizibilitate redusa, e posibil sa ninga intruna si sa nu ai exact fereastra de o zi sau doua necesare ca sa ajungi pe virf“, pune si raul in fata alpinista de 52 de ani. De altfel, in 1959, patru membre ale primei expeditii feminine internationale pe Cho Oyu piereau incercind sa-i doboare piscul. Iar cinci ani mai tirziu, doi montaniarzi germani se stingeau de epuizare la cota de 7.600 metri.

„La 8.000 m altitudine totul devine inzecit mai greu: urci mai greu, te misti mai greu, respiri mai greu, chiar si gindesti mai greu“, completeaza si fiica alpinistei, Catrinel Enache, una dintre coechipiere. „Daca au fost vinturi in zona virfului Omu, masivul Bucegi, care m-au ingenuncheat la propriu, nu pot decit sa-mi imaginez ce inseamna sa te prinda vremea rea la 7.000 de metri. Orice problema de sanatate, chiar minora, de la o anumita altitudine in sus devine mult mai periculoasa“, spune si programatorul bucurestean Corina Drosino. La inceputul lunii ianuarie, de exemplu, alpinistul roman Laurentiu Bulareanu isi sfirsea ascensiunea pe Aconcagua doborit de o peritonita provocata de un inceput de ulcer „despre care el nu a stiut si n-a simtit“, dupa cum a relatat pentru Cotidianul sotia sa, care i-a fost alaturi in ascensiune.

Al saselea din lume ca inaltime, masivul Cho Oyu strapunge cerul la 28 de kilometri departare de muntele Everest, incalecind granita dintre Nepal si Tibet. Urcusul celor noua romance ar incepe din Kathmandu, la finele lui august, cu ajutorul unor nepalezi luati cu simbrie. Virful va fi atacat din partea de nord, dinspre Tibet.

Din aceasta latura a masivului, drumul spre pisc incepe din regiunea Tingri si trece de ghetarii Palung si Gyabrag. „Vor fi o tabara de baza, o tabara de baza avansata si alte trei de altitudine, ultima la 7.500 de metri, de unde incercam sa ajungem pe virf. Nu este atit de importanta persoana care ajunge acolo, este vorba de o echipa“, subliniaza presedinta ghizilor montani. Calculele sint cit pentru 45 de zile de aventura. Pantalonii de puf, bocancii si sacii de dormit sint pusi deja deoparte, la fel si coltarii, hamurile si pioletii, iar grosul mincarii va fi cumparat de la tarabele asiaticilor. „Te costa mai mult transportul decit cumparatul de-acolo. Vom duce cu noi doar alimentele de altitudine, care sint toate concentrate“.

Serpasii care ar urma sa le ridice pe romance pe culmi nu sint tot femei, desi comunitatea ghizilor nepalezi furnica de „sherpani“, calauze din tabara sexului frumos, „dar deloc slab“, cum il descrie Oana Dascalu, membra a Alpin Club Bacau. „La o intilnire internationala de alpinism din Anglia am cunoscut o nepaleza care a inceput ca serpas si are acum o agentie de turism. A atras atentia unui alpinist francez pentru indeminarea cu care urca si greutatile pe care le cara, iar el a ajutat-o sa se dezvolte“, isi aminteste Felicia Enache un caz fericit. Cea mai de renume dintre „sherpani“, de doua ori cocotata pe Everest, a fost Pemba Doma, care a murit primavara trecuta dupa o cazatura pe masivul Lhotse (8.516 m), al patrulea din lume.