Brazilia, tara macinata de saracie, coruptie si violenta, este totodata patria adoptiva a multor romani care au cautat aici o viata mai buna decat la ei acasa. Oficial, in cea mai mare tara sud-americana traiesc 5.000 de conationali (cetateni sau brazilieni de origine romana), dar, dupa cum sustin chiar autoritatile consulare, numarul acestora s-ar ridica la 200 de mii.

Cei mai multi dintre ei sunt evrei fugiti in Brazilia in anii ‘40 de frica nazistilor, dar sunt si romani care au venit aici in anii ‘90, dezamagiti de felul in care evolua societatea noastra imediat dupa Revolutie. In acest numar va prezentam povestea de succes a lui Burme Merdin, un turc din Mangalia care in scurt timp a ajuns administratorul a doua hoteluri de lux din Rio, si a lui Dragos Stanica, venit la Rio ca artist de circ si care acum antreneaza echipa de haltere a Braziliei.

Cand ii spunem ca avem intalnire cu directorul hotelului, Burmambert Merdin, receptionera se uita instantaneu la ceas. Ajunsesem cu cateva minute mai devreme decat anuntasem, fapt anormal in Brazilia, tara in care punctualitatea este la fel de rara ca zapada. Functionara pune mana pe telefon si-i anunta directorului venirea noastra, iar noi ne asezam in fotoliile din hol. Langa noi, tolanit lenes, un american grasut, cu ochii rosii de nesomn si bautura, rasfoieste plictisit un ziar local. Suntem la receptia hotelului Palladium – unde o camera costa aproape 200 de dolari pe noapte – din elegantul cartier Leblon din Rio de Janeiro, in penultima zi a Carnavalului.

Este ora 12 si orasul abia se trezeste la viata dupa petrecerea nebuna de noaptea trecuta. Peste numai cateva ore, tobele in ritmuri de samba vor rasuna din nou pe strazile metropolei braziliene, iar berea, cachaca si caipirinha vor infierbanta din nou mintile milioanelor de petrecareti din toate colturile lumii.