Sa vorbesti romaneste la Roma nu e chiar atat de periculos pe cat ar fi unii tentati sa creada. Italienii au invatat si ei sa se fereasca de romanii “rai” si sa-i apreciezie pe cei onesti

Trenul mult imbatranit, infasurat in grafitti, care trece prin pantecele Romei, in zonele “bune”, ca apoi sa se ridice la lumina, spre periferii, nu mai opreste la Tor di Quinto, locul in care a fost ucisa Giovanna Regianni. Doar incetineste usor in dreptul unei padurici si a boschetilor care se intind inainte de ceea ce trebuie sa fi fost peronul garii.

AU ARS TOT. Majoritatatea celor din vagon sunt femei - si doamne de varsta si statutul social al sotiei ofiterului de marina, omorata la Tor di Quinto, si tinere studente, si imigrante saracute, de toate culorile. Nimeni nu se arata speriat sau dezgustat de vorba romaneasca. “E o linie de tren sigura, pentru o femeie. Siguranta dispare in momentul in care cobori in una dintre aceste statii”, spune o italianca eleganta, trecuta de 50 de ani. “Aici au fost baracile romilor. Cat vedeti padurea asta, dar si pe dig, pana dincolo de gara, erau baraci una langa alta. Au disparut toate, cred ca le-au si ars dupa ce le-au daramat. NU se mai cunoaste urma lor”, ne arata, binevoitoare, o alta italianca, ce si-a intrerupt jocul de cuvinte incrucisate, ca sa ne explice cate ceva despre fostul Tor di Quinto. O tanara completeaza si ea, cu bunavointa, ca statia era de mult pregatita pentru renovare, caci vedea mereu pe geam materialele de constructii, dar ca probabil ceea ce s-a intamplat cu “doamna aceea” a grabit inchiderea.
Din tot vagonul nu s-a ridicat nici un cuvant care sa arate teama sau dezgustul fata de romani.

MAI SLAB CU CERSETORIA. “Unii ne-au mai spus sa ne ducem la noi acasa, ca suntem niste criminali”, explica Ramona, una dintre tigancile care spala parbrize intr-o intersectie din apropierea careia se face si Via Romania.
Sunt patru fete, toate venite din Craiova. Cea mai mare are 20 de ani si un copil mic, care creste in tara. Sunt imbracate curat, cu fuste lungi si negre, au parul spalat si prins cu grija. In picioare, desi e frig la Roma, au ciorapi si slapi. Una dintre ele a mai ramas doar cu ciorapii. “Mi-am rupt papucii, fugind de un carabiner!”, explica ea vesela. Ma uit la carabinierul care e la doar cativa metri de noi si nu da semne ca ar fi deranjat in vreun fel de prezenta fetelor care spala parbrize. “Nu asta! Altul! M-a fugarit ca sa-mi confiste spalatorul”, explica fata.
In rest, nu prea au a se plange de purtarea politistilor si carabinierilor italieni. Nu le-au batut niciodata, nu le-au amenintat. Dupa uciderea Giovannei Regianni au trecut si prin tabara abuziva in care stau ele, ca sa avertizeze ca le vor fi daramate baracile. Lucru care nu s-a intamplat insa si pentru ca, sustin fetele, tabara are doar 10 familii, toate din acelasi neam si ca tiganii din ea nu sunt rai. “Noi suntem ursari, nu avem treaba cu...”, spune Carmen, una dintre fete, explicand ca nu au nici un fel de legatura cu tabara din care era Mailat, pe care ele o considera una neserioasa.
Uciderea Giovannei Reggiani a cam stricat afacerile tigancuselor care spala parbrize. Italienii din masini se sperie de ele, nu le mai lasa sa curete geamurile. Altii le mai si ameninta. Astfel, castigurile aproape ca s-au injumatatit si rareori, spun fetele, sunt zile in care castiga 10 euro.
“Au venit si politistii romani si, ne-au zis sa plecam acasa, ca-i gata smecheria in Italia”, spune Ramona.
Carmen e decisa sa plece acasa de Sarbatori, dupa ce cumpara haine la copilul pe care-l are in tara, si parca nu s-ar mai intoarce. Spune ca mama ei e foarte speriata de cand cu cazul Mailat, si o tot roaga, atunci cand vorbeste cu ea la telefon, “de la posta”, sa lase Italia.
Fericirea zilnica a fetelor e legata de aparitia unui batran domn italian, foarte elegant. In fiecare zi le da la fiecare cate o moneda de un euro. “A fost ceva mare. Sef la carabinieri, parca”, explica una dintre tigancuse, strangand in pumn moneda de un euro.
In diagonala de locul in care cele patru spala parbrize, o alta fata, de 15 ani, se plimba cu un copil in brate. Baietelul are doar doua luni si-l cheama Catalin. Si mama, si copilul sunt curati si bine ingrijiti. Fata ii sterge din cand in cand fata bebelusului cu servetele umede si povesteste ca italienii sunt destul de darnici cu cel mic, dar doar cand e vorba de hainute sau mancare. Copilul s-a nascut intr-un spital din Italia, unde, dupa cum zice mama, esti tratat la fel, indiferent daca esti imigrant sarac si ilegal, ori italian bogat.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.