Acum trei ani, Coca Bloos castiga Premiul Uniter pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal pentru doua "solo-uri", in "Ich bin Ofelia" si "Melodia preferata", parte a tripticului "Norocul ii ajuta pe cei indrazneti", pe texte de Franz Xaver Kroetz, in regia Gianinei Carbunariu. Ritualul minutios, pedant al unei functionare prea mature ca sa mai spere ceva de la viata, dar prea tanara ca sa nu mai astepte nimic altceva decat pensia, care incearca in zadar sa umple cu gesturi inutile si muzica unui radio saracia si singuratatea unei seri banale din lungul sir de seri banale care-i alcatuiesc existenta, e, in piesa muta a lui Kroetz, mai dramatic decat sinuciderea cu care se incheie traseul domnisoarei Rasch.

Acesta e textul pus in scena de Thomas Ostermeier, la Schaubuhne am Lehniner Plaz din Berlin, sub titlul de "Concert la cerere" (foto sus), unul dintre spectacolele asteptate in Festivalul National de Teatru. Ceea ce pune regizorul in scena e tocmai nespectaculosul unei vieti alcatuite exclusiv din multiplicarea la infinit a micilor gesturi utilitare ale cotidianului, in care gestul final, somniferele inghitite, vine la fel de lipsit de dramatism. Unor astfel de oameni (sugestia apare si in piesa puternic de stanga a lui Kroetz) nu le ramane nici macar dreptul la o moarte teatrala, niciodata ei nu mor in lumina reflectoarelor.