Scris in 1985, al treilea roman al lui Pamuk accesibil cititorilor romani speculeaza o tema care a facut traditie literara de la romantici incoace: dublul, avind ca variante geamanul si umbra. Scriitorul isi plaseaza povestea in lumea otomana de secol XVII, care isi traieste declinul sub domnia „padisahului copil“ Mehmet al IV-lea. Pe fundalul crizei politice si militare bintuie insa eterna fantasma a puterii, la brat cu spectrul decadentei, insufletind sirul de serbari luxuriante, petreceri orbitoare si expeditii de cucerire. Personajele care conduc privirea catre o astfel de imagine de ansamblu sint un invatat turc, Hogea, si robul acestuia, un venetian de 23 de ani, care studiase „stiintele si artele“ la Florenta si fusese capturat de turci o data cu echipajul corabiei italienesti cu care calatorea de la Venetia la Napoli.