"Oamenii spun povesti si creeaza obiecte fascinante. Uneori, povestile lor se refera tocmai la acele obiecte. Acest tip de naratiune, numita istoria artei, apare din dorinta cuiva de a se transpune in altcineva, intr-o alta epoca si de a se minuna de ceea ce au realizat acele maini. Pe langa aceasta, istoricii de arta incearca uneori sa explice de ce felul in care sunt facute diferite obiecte se modifica in functie de timp si spatiu geografic. Acesta este scopul cartii de fata." - Julian Bell

Lansata concomitent cu editia originala Thames&Hudson, lucrarea "Oglinda lumii. O noua istorie a artei" de Julian Bell va face cunostinta cu publicul din Romania azi, de la orele 18.00, la Libraria Carturesti din Capitala. Autorul insusi va fi prezent la lansarea organizata de Editura Vellant cea care a tiparit editia in limba romana (traducatori: Bogdan Lepadatu, Tania Siperco, Adrian Buz si Valentin Salageanu; consultant stiintific: lect. univ. dr. Adrian Guta) a voluminoasei carti.

Citeste si:

Julian Bell, fiul artistului si criticului Quentin Bell, s-a nascut in 1952. Locuieste in Lewes, in partea estica a comitatului Sussex, si preda istoria si teoria artei la City & Guilds of London Art School. Picturile sale au fost expuse in intreaga lume, scrie cronici de arta si de carte in revista literara London Review of Books, in suplimentul cotidianului The Times, Times Literary Supplement, in The New York Review of Books si in The Guardian.

"Facand parte din categoria sintezelor de istoria artei, <<Oglinda lumii>>, de Julian Bell, se diferentiaza de majoritatea lucrarilor anterioare prin faptul ca ofera, in spiritul erei globalizarii, si o perspectiva consistenta asupra unor spatii culturale altadata superficial cunoscute, sau chiar neglijate, atat de cercetatorul, cat si de publicul european, spune Adrian Guta. (...) Volumul are o remarcabila putere de cuprindere, de la arta preistorica la cea contemporana, discutand chiar lucrari de la inceputul anilor 2000. Julian Bell vede arta ca pe o <<oglinda a lumii>>, punand-o permanent in context istoric, social, politic, religios, filosofic, de civilizatie: o priveste nu ca pe un proces estetic izolat, ci in calitatea ei de creatie culturala si de marturie a insasi istoriei omenirii. (...)