„Wunderkind“, „vocea suburbiilor“, „enfant terrible“, acestea au fost definitiile cu care au intimpinat-o criticii pe Irina Denejkina, autoarea povestirilor din „Votca-Cola“, cartea care a intrat in forta din anonimatul Internetului direct pe lista nominalizarilor la Premiul pentru best-sellerul national al Rusiei.

Denejkina, studenta la Jurnalism in Ekaterinburg, a scris cele douasprezece povestiri pe cind nu implinise inca douazeci de ani. Criticii au fost socati de tematica, chiar daca tinara rusoaica e departe de a detine monopolul pe subiecte scandaloase. Sex, droguri, betii perpetue, obsesia Internetului, concerte care se lasa cu scandal, fiecare dintre locurile comune ale unei generatii in deriva e bifat cel putin o data. Cronici la rece ale cotidianului in care se agita, dezorientati, adolescentii postsovietici, prozele Irinei Denejkina, desi ataca teme cu potential subversiv, nu au nimic protestatar sau macar destabilizator: inregistreaza corect esecul nonconformismului devenit rutina si al unui teribilism care nu mai ofenseaza pe nimeni.