Faimosul cineast Andrzej Wajda a ales sa-si prezinte in premiera lungmetrajul „Katyn“ in deschiderea Festivalului Filmului Polonez de la Gdynia, pe 17 septembrie, la 68 de ani de la invazia Poloniei de catre armata sovietica. „In cele peste 30 de filme pe care le-am facut“, a declarat Wajda, „am incercat sa abordez cele mai importante evenimente istorice care au afectat viata polonezilor. Un episod a ramas neatins multa vreme: masacrarea, de catre sovietici, a militarilor polonezi in padurea Katyn. In orice caz, aceasta pelicula va inchide cercul filmelor pe care le-am facut despre destinul tarii mele“.

Politicienii si familiile victimelor au putut vedea filmul in avanpremiera, la Teatrul Mare din Varsovia, inainte sa ajunga in salile festivalului de la Gdynia. De acum citiva ani, de cind cineastul a anuntat ca vrea sa faca un film pe acest subiect, reactiile n-au intirziat sa apara, iar rusii i-au acuzat pe polonezi ca vor sa-si aminteasca doar anumite episoade din istorie. Numeroase voci s-au ridicat in Rusia, in ultima vreme, pentru a replica, inainte de lansarea filmului, ca si polonezii au comis crime de razboi, ucigind mii de prizonieri rusi in timpul razboiului dintre Polonia si Uniunea Sovietica, in 1920. Acest argument a fost reluat in cadrul show-ului TV „Russia Today“, in care filmul lui Wajda a fost subiectul unor dezbateri. In orice caz, pentru polonezi filmul avea o miza enorma, din moment ce urmasii militarilor asasinati la Katyn au fost nevoiti sa-si traiasca tragedia in tacere absoluta, zeci de ani la rind. Dupa premiera de la Gdynia - unde am si vazut filmul, prin amabilitatea Institutului Polonez -, Wajda a fost intrebat, de catre niste jurnalisti rusi, de ce soldatii polonezi n-au luptat mai mult, de ce n-au opus rezistenta si s-au lasat luati prizonieri si ucisi, iar raspunsul regizorului i-a redus la tacere: „Pentru ca nici o minte civilizata nu si-ar fi putut inchipui ceea ce a urmat“.

Citeste si:

„Katyn“ incepe in ziua de 17 septembrie 1939 cu ciocnirea a doua multimi de oameni venind din directii opuse: unii incearca sa fuga de Armata Rosie, iar ceilalti de Wehrmacht. In incheiere, Wajda lasa imaginile infioratoare ale chipurilor ofiterilor executati in padurea de la Katyn. E un film-mozaic in care destinele citorva familii contureaza destinele invizibile ale altor mii de familii afectate de tragedia cu numele Katyn. Pentru Wajda insa, miza nu e doar istoria Poloniei, ci si istoria propriei familii: Jakub Wajda, tatal cineastului, capitan in Regimentul 72 de infanterie al armatei poloneze, a murit, la 40 de ani, in padurea de la Katyn. Wajda a recunoscut, de altfel, ca cenzura l-a obligat sa ingroape sub tacere drama familiei: „Dupa 1989, cind am incercat sa gasesc un exemplar din ziarul publicat de nemti in timpul razboiului, cel in care aparuse lista victimelor de la Katyn, cu numele tatalui meu trecut acolo, s-a dovedit ca ziarul pur si simplu nu mai exista, o mina misterioasa avusese grija sa sustraga tocmai acele exemplare din colectia bibliotecii, adica mi-a fost refuzat momentul poate cel mai socant al vietii mele, in care sa pot citi intr-un ziar nemtesc ca tata a fost asasinat“.