Bogdan Petriceicu Hasdeu

In alocutiunea de deschidere, acad. Dan Berindei, vicepresedinte al Academiei Romane, l-a portretizat pe cel care a fost scriitor, lingvist, publicist, istoric si jurist, ca o personalitate proeminenta care s-a impus "printr-o minte geniala, prin eruditie si talent, imbinate in modul cel mai fericit" si "dupa Cantemir, a fost poate al doilea roman care a afirmat insusiri cu totul remarcabile, care-i justifica prezenta intre marii oameni de cultura ai lumii". in istoria culturii noastre, "cel dintai care a pornit munca uriasa, de Sisif, a intocmirii marelui dictionar al limbii romane", ("Etymologicum Magnum Romaniae"), care va fi terminat la sfarsitul acestui an. Personalitatea sa enciclopedica a fost evocata de acad. Eugen Simion, presedintele Sectiei de filologie si literatura, acad. Dan Berindei, acad. Gh. Mihaila, prof. Gr. Brancus, membru corespondent al Academiei Romane, Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Romane, dr. Ionel Oprisan si dr. Stancu Ilin. Cu acest prilej, la Editura Fundatiei Nationale pentru stiinta si Arta au aparut primele doua volume din opera lui Hasdeu in colectia "Opere fundamentale", coordonate de acad. Eugen Simion si realizate de I. Oprisan si Stancu Ilin, carora le vor urma, in curand, altele doua si, in anul viitor un al cincilea volum.

Comunicarile prezentate au analizat modalitatile in care a fost si este recepta personalitatea si opera sa. Mai intai, sa spunem ca Academia Romana, in care a fost ales in 1877 si al carei vicepresedinte a fost de trei ori, a omagiat de mai multe ori pe acest "barbat erudit, cercetator fin, omul de spirit ager si patrunzator", cum il caracteriza I. C. Negruzzi. Cu toate acestea, aprecia Eugen Simion , "la o suta de ani de la disparitia sa, la 31 august 1907, B. P. Hasdeu este, daca nu un mare necunoscut, un scriitor prea putin cunoscut, in ciuda admiratiei pe care i-au aratat-o , in anii '30 criticii si filosofii din generatia lui G. Calinescu si M. Eliade". Ampla si semnificativa trecere in revista a aprecierilor facute de G. Calinescu, T. Vianu, P. Constantinescu, M. Eliade s.a. a conturat o explicatie - "el continua sa ilustreze in mentalul romanesc tipul omului invatat si nestapanit, amestecat in toate, deschizator de drumuri in mai multe domenii ale stiintei umaniste, dar nesigur in ipotezele lui". De la prozatorul Hasdeu ne-au ramas, intre altele, nuvela "Duduca Mamuca" si romanul "Ursita", de la poet volumele de "Poezii" si "Sarcasm si ideal" iar de la dramaturg piesele "Razvan si Vidra", "Cei trei crai de la rasarit" si "Ion Voda cel cumplit". A fost si febril publicist, colaborand la mai multe publicatii si infiintand el insusi revistele "Romania", "Foita de Istorie si Literatura", "Aghiuta", "Satyrul", "Columna lui Traian", "Revista noua" s.a. Prin toate, ramane, intr-un alt fel decat marele sau adversar, T. Maiorescu, "un spirit intemeietor... iar in operele lui incepute si neterminate in domenii dintre cele mai diferite, in filologie in primul rand, trebuie sa vedem vointa de totalitate a omului din sec. XIX." Acest spirit razvratit a devenit o legenda aureolata de drama pierderii fiicei sale, Iulia, dupa care s-a retras la Campina, unde a ramas pana la sfarsitul vietii, dedicandu-se filosofiei spiritiste, "spiritologiei". Nici data nasterii sale nu este una certa si Gh. Mihaila a argumentat cu numeroase documente ca aceasta este 1836, nu 1838, cum multi dintre noi isi amintesc din anii de scoala.

Deschizator de drumuri s-a dovedit a fi Hasdeu in lingvistica si filologia romaneasca si, fara a fi elaborat o istorie propriu-zisa a limbii romane, cu toate ca a intentionat, a lasat lucrari, care, dupa Gr. Brancus, il situeaza de mari personalitati ca W. Humboldt, M. Muller, G. Grimm s.a. Considera istoria limbii in conexiune cu istoria sociala, etnografia, folclorul, psihologia, istoria religiei, dreptul, economia politica, statistica. Cea mai importanta dintre scrierile sale ramane elaborarea dictionarului "Etymologicum Magnum Romaniae", care da masura geniului sau prin "incercarea de a cuprinde intreaga evolutie a culturii materiale si spirituale romanesti". A sustinut latinitatea limbii romane, fara sa accepte excesele, aratand, pentru prima oara, necesitatea orientarii spre latina medievala, dupa cum este considerat cel dintai slavist al nostru, preocupat deopotriva si de substratul traco-dacic.

Consacrat ca filolog, Hasdeu si-a inscris numele si in istoriografia noastra, cu care, apreciaza Dan Berindei, a facut "o casa buna si statornica". Venit din Basarabia la varsta de 23 de ani, el s-a alaturat intelectualilor care "se considerau pe baricadele natiunii, ca apostoli meniti a ridica si lumina poporul pentru teluri inalte si mai putin pentru imbogatire." Apropiindu-se de "cea mai grea dintre stiinte", dupa Kogalniceanu si Balcescu, a scris "Istoria critica a romanilor", "Cuvente din batrani", lucrari despre istoria economica - "Originile agriculturii la romani", "Originile viticulturii la romani", "Originile pastoriei la romani" - dar si "Istoria tolerantei religioase la romani", la care se adauga numeroase alte studii. Staruitor cercetator al arhivelor nationale si internationale (la Viena, Munchen, Londra, Paris, Budapesta, Belgrad, Cracovia) a editat periodice de specialitate intre care "Arhiva istorica a Romaniei", "a carei parcurgere uimeste si astazi prin incarcatura sa de eruditie". Prin vastitatea si varietatea preocuparilor, poate fi considerat un precursor al abordarilor multidisciplinare, definind istoria drept "criteriu legilor nasterii, cresterii, dezvoltarii si slabirii, pieirii si renasterii popoarelor, in spatiu si timp, si a propasirii ce toate aceste faze o au intru necontenitul progres al omenirii". Era pana intr-atat adept al progresului, incat afirma categoric: "Un om lucrand impotriva progresului se leapada chiar de firea sa". in analiza acestui proces considera ca toate disciplinele, filologia in primul rand, dar si stiintele naturii, economia politica pot oferi cercetatorului un temei al progresului. Om al contrastelor, era adept al pozitivismului dar si un romantic si de aceea, "in opera sa acribia sta alaturi de reconstructia imaginativa, sargul omului de stiinta, cautator al adevarului de o pasiune intelectuala care-l duce, uneori, pe pozitii excesive, chiar patimase".

Abordarea segmentara a numeroaselor preocupari ale lui Hasdeu pare departe de a configura o unitate, pe care Mihai Cimpoi o intrevede in cautarea unei unitati ontologice, a temeiurilor, la care tinde a se intoarce mereu imbogatit si imbogatind spiritualitatea careia ii apartine. Poate de aceea parea, si chiar era, mereu in galceava daca nu cu lumea cu ceva sau cineva anume, care il abatea mereu de la drumul Itaca. De aceea, la un secol de cand a plecat in nemurire, "prin intreaga sa opera de artist si uvrier, de extraordinar poet epic de idei (Calinescu), de istoric cu sange rece, tulburat dupa propria sa marturisire, de iritabilitatea ziaristului politic, Hasdeu ne-a introdus in dialogul valoric de azi, punand un semn de identitate autoritar intre romanitate, europenitate si universalitate". Sub acest aspect, editarea operei sale este nu doar un act de necesara restituire ci si un prilej de a-i intelege fascinanta personalitate si intreaga opera din perspective actuale.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe