“Bunica-i sefa!” (“Georgia rule”) pare la inceput o comedie usurica si agreabila, dupa care lucrurile se complica si devine o drama de familie in toata regula, facuta de un scenarist care l-a studiat pe Freud si pe mai tinerii lui urmasi. Georgia, care pare la inceput o scorpie, se dovedeste a fi bunica pe care ti-ai dori sa o ai. Nepoata din California, adolescenta rebela interpretata de Lindsay Lohan, este surghiunita in casa bunicii dintr-un orasel uitat de lume. Personajul lui Jane Fonda, superba si la 70 de ani, are principii si multe reguli pe care nu le incalca niciodata. Nepoata incearca sa-i reziste, dar pana la urma trebuie sa-i cedeze batranei energice. Se razbuna, totusi, starnind o mare agitatie in linistita comunitate mormona si in propria familie. Personajele sunt croite dupa toate regulile psihologiei la moda. Cele trei femei au trasaturile, fizice si psihice, ale unor fete care au fost parasite de tata in copilarie, asa cum ni se spune despre mama (Felicity Huffman) si fiica. Toate trei sunt inalte, subtiri, fragile, nu numai cum este la moda, ci si cum se spune ca ar arata persoanele cu astfel de tare. De asemenea, sunt dependente: bunica - de propriile reguli, mama si fiica - de barbati, bautura si droguri. Cred ca a fost greu sa faca publicul sa simpatizeze astfel de personaje, incercand totodata sa pastreze morala povestii, dar regizorul George Marshall si scenaristul Mark Andrus reusesc. Personajul doctorului este ireal prin perfectiunea lui, dar probabil ca a fost pastrat pentru morala mai sus mentionata, care, la sfarsit preia fraiele povestii, probabil spre satisfactia gospodinelor americane si a grupurilor de tineri “activisti”.